Pișatul ca revanșă

Scrie un băiat pe Facebook așa: „dragii mei prieteni, cunostinte si colegi, care va stiti ca aveti vreo legatura de orice fel cu mine, dati-va la o parte si feriti-va, va rog, pentru ca urmeaza sa ma pis pe toti cei care isi pun steaguri la profil si de asemenea, sa ma pis si pe cei care ii arata cu degetul pe cei care isi pun steaguri la profil, aratand cat sunt ei de speciali. eu va urez o seara frumoasa de sambata si va invit pe toti sa nu mai fiti oi in turma ca o sa va doara rau mai tarziu. pup dulce!”

Explicația pe care o dă chiar el este următoarea: „ideea pe scurt e ca si tu si eu, si toata lumea, orice am face pe facebook, e ca sa parem cool si sa ne simtim si noi bine in fata altora ca avem o imagine, oricare ar fi ea. nimic nu ajuta, orice am face, fie ca ne punem statusuri, fie ca ii criticam pe aia care pun statusuri. momentan, singurii care fac ceva sunt oameni care nu au timp sa stea sa puna poze de profil sau sa dea share la tot felul de clisee pe fb. sunt medici, pompieri, politisti, etc.”

Și pentru că băiatul își dă seama că prin această explicație se auto-include în rândul celor care nu fac nimic la fel de eroic precum pompierii, medicii etc, adaugă postării inițiale un PS și un PPS:

„PS: evident, va trebui sa ma pis si pe mine pentru ca am scris statusul asta ca sa arat cat de diferit si de cool sunt eu. nu ma exclud, e ok :) PPS: ma cred si mai special tocmai prin faptul ca am spus ca ma pis si pe mine si ca ma includ in lista celor vizati, adica asta automat ma face constient de propria prostie, deci si mai cool si mai special!”

Eu sunt unul din cei care și-au pus steagul Franței la profil. Prin urmare, băiatul cu pricina urmează să se pișe pe mine. Motivul e că noi, cei care ne punem steaguri la profil, suntem o masă de personaje condamnabile, pentru că în loc să facem ceva pentru victimele terorismului, stăm și punem poze pe pereții noștri virtuali.

Nu stau să demontez grotescul și absurdul acestei teorii. Când se va maturiza, am convingerea că acest tânăr va realiza el însuși ce soi de elucubrații obișnuia să răspândească. Îmi aduc însă aminte de un mesaj pe care mi l-a trimis acest băiat special și cool, cu ceva vreme în urmă. Deși e cam lung, îl reproduc în întregime:

„Buna ziua Raul,

La un moment dat in vietile noastre poate ne-am intersectat cumva, dar pana la urma, la ora actuala, suntem doar prieteni pe facebook. Ei bine, am nevoie de ajutorul tau, prietenul meu de pe facebook. Sunt intr-un moment de genul “it’s now or never”. Cu totii avem probleme, de diverse naturi, stiu. Si mai stiu si replica celebra din filmul Filantropica “Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana”. Eu nu am de gand sa te aburesc cu nici o poveste siropoasa, chiar daca este reala. Nu pot sa iti spun decat ca sunt in rahat. Nu vreau sa abuzez de emotiile tale in nici un fel. Nu iti cer pomana. Nu mananc din gunoaie, am un acoperis deasupra capului, am un loc de munca. Inca. Pe scurt, sunt dator vandut la banca. Stii cum problemele vin toate deodata. Pur si simplu n-am mai putut sa platesc un credit. Prostia se plateste, spune o vorba. De ce am facut credit? Povestea e lunga. Nu am nici masina, nici un televizor LCD, nici motor, si nu am plecat nici in vacante exotice cu banii respectivi. Pur si simplu am avut ghinioane care au adus cheltuieli neprevazute. Acum vor sa ma execute silit. Pentru ca n-am casa pe numele meu sau alte bunuri, vor sa imi puna proprire pe salariu. Vreau sa stii ca fac tot posibilul sa imi rezolv problemele singur. In prezent imi caut un al doilea job pentru a putea iesi la liman. Din pacate, eforturile mele nu sunt suficiente pentru a iesi din impasul asta. Un alt credit de refinantare nu pot face, din cauza istoricului negativ din biroul de credit. Nimeni nu este dispus, mai ales in conditiile economice actuale, sa te ajute sa iesi din dificultati financiare (si pe bune dreptate). Rudele sau cunoscutii apropiati, nu mai spun. Primul lucru este sa judece. Si aici intervii tu. Am nevoie sa ma ajuti cu 10 lei. Poate este prea mult pentru tine, sau poate consideri ca nu merit. Tu decizi daca esti dispus, daca poti si daca te-ai simti bine sa ma ajuti sa depasesc un moment critic, de care cu totii ne putem lovi la un moment dat in viata. La un moment dat , o sa ma revansez fata de tine. O sa ne intalnim si o sa bem o bere, un suc, o cafea. Poate o sa ai nevoie de ajutor in proiectul tau personal, sau ai nevoie de un voluntar pentru diverse evenimente. Sau poate o sa fii cu 2 zile inainte de salariu si o sa ai nevoie sa iti cumperi un pachet de tigari. Nu o sa ma fac ca ploua, iti promit. Nu o sa uit niciodata ca m-ai ajutat cand am fost in rahat.. Toata chestia asta m-a inspirat sa creez un proiect. Dupa ce imi voi rezolva problemele, voi crea o platforma in care oamenii se pot ajuta reciproc. Daca eu voi reusi, inseamna ca si altii vor putea! Pasul 1, cel mai probabil, va fi un grup de facebook in care oamenii pot apela unii la altii pentru ajutor. Pe incredere si din placerea de a ajuta. Fara contracte, fara scos ochii, fara parada. Din omenie si intelegere reciproca. Favor for favor! Fara rusine (toti oamenii pot avea probleme), fara stimularea excesiva a milei (pentru asta exista campanii umanitare), fara a ridica statui cuiva (pentru asta exista miliardari filantropi). Cum va functiona: Daca ai nevoie vreodata de ajutor de orice fel, il ceri, iar cineva va incerca cu toate resursele pe care le are, sa te ajute. Nu poti sa stii niciodata. Poate ai nevoie de sfaturi, de know-how intr-un anumit domeniu sau intr-o anumita situatie. Poate iti cauti un loc de munca. Poate ai nevoie de o schita pentru un logo, de o parere obiectiva legata de o anumita creatie a ta. Poate ai ramas fara nici un ban si nu ai bani nici de abonament de metrou sa ajungi la job. Poate esti cu moralul la pamant si ai nevoie ca cineva sa te asculte si sa iti dea o mana sa te ridici. Poate nu ai cu cine sa iesi la o bere/suc/cafea si sa discuti despre astronomie, fizica cuantica sau istoria Greciei Antice. Cine stie? We take it back to the old school! Cand oamenii nu aveau zahar, sunau la vecini si intrebau daca au. Noi o vom duce mai departe! Cu zambetul pe buze si fara sa stam cu frica in san ca n-o sa ni se intoarca favorul! Nu iti pot garanta ca am solutia problemei tale, dar iti pot promite ca voi incerca tot posibilul sa te ajut, si voi avea grija sa nu te simti ca un rahat insignifiant intr-o societate in care fiecare trage pentru el si ignora ce se intampla in jur. Daca nu te pot ajuta personal, voi intreba mai departe pentru tine. Totul e cascadat: fiecare dintre noi cunoaste oameni care cunosc oameni. La randul tau, poti ajuta pe cineva la nevoie: sa isi plateasca o factura la curent sau sa il inveti cum sa isi faca un CV beton. Vreau sa demontam impreuna ideea ca sutele de prieteni de pe facebook sunt doar niste straini. Vreau sa demonstram ca oamenii din lista noastra de contacte se pot transforma in oameni care se pot ajuta reciproc. Un ajutor personal, fie el cat de marunt, conteaza mai mult decat un ajutor impersonal, facut doar de dragul imaginii. Cum te-ai simti daca ai ajuta o persoana sa treaca peste o problema, sau sa reuseasca in viata? Cum ar fi ca acea persoana sa iti recunoasca meritele si sa iti spuna “Fara tine nu as fi reusit!”? Recunoaste, te-ai simti formidabil. Te-ai simti cu adevarat important, nu ca atunci cand trimiti un sms cu 2 euro pentru copiii din Africa. Te-ai simti util si valoros pentru CINEVA! Haide sa ne intindem o mana de ajutor fara sa ne scoatem ochii, fara sa ne creasca ego-ul si fara sa ne judecam. Haide sa eliminam “narcisismul” din lista de motivatii pentru care am ajuta pe cineva. Daca vrei sa ma ajuti, imi poti trimite cei 10 lei in contul RO11BRMA............, deschis la Banca Romaneasca. Este contul meu personal. Nume: I(...)V(...)P(...)T(...). Ii poti trimite prin internet banking, sau poti merge la orice sucursala Banca Romaneasca si ii poti depune la ghiseu. Te rog sa ma anunti in momentul in care ai facut asta, pentru a-ti confirma ca i-am primit si ca e totul ok. Alta metoda ar fi sa ne intalnim personal pentru asta (nu, nu ar fi deloc penibil). Dar stiu ca poate fi dificil pentru amandoi, mai ales din cauza programului de la munca. Daca vrei, totusi ,sa ne vedem fata in fata, stabilim de comun acord cand si unde, cu cel mai drag si recunostinta. Iti multumesc mult ca ai avut rabdare sa imi citesti mesajul si vreau sa stii ca orice fel de ajutor venit din partea ta va conta pentru mine. Poti pur si simplu sa imi tii pumnii sa reusesc sa trec peste momentul asta dificil. Un alt mod prin care ma poti ajuta foarte mult este sa te implici in proiect. Daca ti se pare o idee buna si vrei sa fii parte din proiect, da-mi un semn.”

Eu sunt unul dintre cei (câți or fi) care i-au trimis băiatului cei 10 lei. I-am pus banii în cont și, în plus, i-am oferit procent din vânzări dacă se ocupă să îmi vândă din cărțile pe care le-am scris. Asta pentru că îmi scria așa: „orice fel de resursa sau pont legat de un loc de munca, colaborare, etc, este vitala pt mine” și apoi așa: „tu doar sa imi spui cu ce sa te ajut. poate ai nevoie sa faci o traducere, sau te ajut sa distribui ceva online. nu stiu, orice te ajuta. iti multumesc pt ajutor, Raul!”. După ce i-am trimis banii, băiatul cel cool mi-a scris: „Am primit banutii!multumesc inca o data!”

Și asta a fost tot. De atunci n-am mai știut de el nimic, până azi când am aflat că intenționează să se pișe pe mine. Îmi permit să îmi imaginez că a sosit acel moment despre care îmi promitea că urmează să vină, anume cel în care „o sa ma revansez fata de tine.”  

PS Bolduirile îmi aparțin