Amenințarea musulmană

Se găsește de cumpărat pe Amazon cartea lui Peter Hammond apărută în 2010 și intitulată „Slavery, Terrorism and Islam: The Historical Roots and Contemporary Threat”. Este o carte controversată, ca și autorul ei de altfel, dar cu atât mai incitantă. Unele observații ale autorului necesită analiză și meditație. Fiind vorba de o carte apărută acum cinci ani, desigur că unele cifre menționate acolo s-au modificat. Dar fenomenele și tendințele descrise pot și par a fi în continuare reale. Iată, spre exemplu, ce susține Hammond cu privire la ce se întâmplă în statele în care locuiesc musulmani, în funcție de procentul lor.

Acolo unde musulmanii reprezintă până la 2% din populație, minoritatea lor este privită cu simpatie și nu reprezintă o amenințare pentru ceilalți locuitori. Așa stau lucrurile în:

SUA -  0,6%

Australia - 1,5%

Italia - 1,5%

China - 1,8%

Norvegia - 1,8%

Canada - 1,9%

Intre 2% și 5%, musulmanii încep să facă prozeliți printre cei din anumite minorități etnice și printre membrii diverselor categorii de nemulțumiți. Cu precădere, își recrutează membrii din rândul pușcăriașilor și al membrilor bandelor care acționează pe străzi.  Asta se întâmplă în:
Danemarca - 2%

Marea Britanie - 2,7%

Germania - 3,7%

Spania - 4%

Tailanda - 4,7%

Dincolo de pragul de 5%, încep să exercite presiuni. Spre exemplu, cer ca în comerț să existe mâncare „curată” (halal) ceea ce conduce la obținerea de locuri de muncă pentru musulmani, deoarece numai ei pot prepara halal. Vor presa ca pe rafturile supermarketurilor să existe produse halal și amenință cu plângeri la autorități în caz că acest lucru nu se întâmplă. Așa este în:

Elveția - 4,3%

Filipine - 5%

Suedia - 5%

Olanda - 5,5%

Franța - 8%

Când procentul se apropie de 10%, încep să solicite autorităților ca în cartierele lor să fie aplicată Legea Islamică (Sharia). A nu se uita că scopul final al islamiștilor este ca Sharia să fie instituită pe tot globul. Ei au tendința de a spori haosul și încălcarea legilor, pentru a se putea plânge de condițiile în care trăiesc. Orice acțiune care nu este musulmană este interpretată de ei ca o ofensă adusă Islamului, ceea ce conduce la amenințări și revolte. Tensiuni sunt înregistrate zilnic, cu precădere în zonele locuite de musulmani în:

Guyana - 10%
Kenya - 10%
India - 13.4%
Rusia - 15%

Israel - 16%

Dincolo de 20% încep revoltele violente cu victime omenești, se formează milițiile jihadiste, iar bisericile creștine și sinagogile evreiești încep să ardă. Asta se petrece în 

Etiopia (32,8%).

La 40%, încep masacrele, răspândite pe zone largi ale teritoriului, atacuri teroriste semnificative și se declanșează răzbiul civil, ca de exemplu în:

Bosnia - 40%

Ciad - 53,1%

Liban - 59,7%

Dincolo de 60%, se dezlănțuie persecuția „necredincioșilor” din toate celelalte religii, au loc epurări etnice locale iar Sharia este folosită ca o armă, precum în:

Malaezia - 60,4%

Albania - 70%

Sudan - 70%  

Quatar - 77,5%

La 80%, se pornește jihadul violent, însuși statul declanșează purificarea etnică și genocidul, tinzând către o populație 100% musulmană. Aceste lucruri s-au întâmplat și, pe diverse căi, continuă să se întâmple, în:

Bangladesh - 83%

Indonesia - 86.1%

Egipt - 90%

Siria - 90%

Tadjikistan - 90%

Iordania - 92%

Emiratele Arabe Unite - 96%

Irak - 97%

Pakistan - 97%

Iran - 98%

Gaza - 98.7%

Maroc- 98.7%

Palestina - 99%

Turcia - 99.8%

La 100%, ar trebui ca pacea să domnească - fiecare om este musulman, singurele școli sunt medresele (școli găzduite în moschei, unde se predă teologia islamică) iar singura carte de învățătură este Coranul, așa cum se întâmplă în:

Afganistan - 100%

Arabia Saudită - 100%

Somalia - 100%

Yemen - 100%

Din păcate, în astfel de situații, musulmanii radicali își satisfac pofta de sânge ucizând musulmanii moderați, așa încât crimele în numele religiei continuă.