12.Şi a mai vorbit Domnul cu Moise şi a zis:
13.„Spune fiilor lui Israel aşa: Băgaţi de seamă să păziţi zilele Mele de odihnă, căci acestea sunt semn între Mine şi voi din neam în neam, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul, Cel ce vă sfinţeşte.
14.Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fi omorât; tot cel ce va face într-însa vreo lucrare, sufletul acela va fi stârpit din poporul Meu;
15.Şase zile să lucreze, iar ziua a şaptea este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel ce va munci în ziua odihnei va fi omorât.
16.Să păzească deci fiii lui Israel ziua odihnei, prăznuind ziua odihnei din neam în neam, ca un legământ veşnic.
17.Acesta este semn veşnic între Mine şi fiii lui Israel, pentru că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, iar în ziua a şaptea a încetat şi S-a odihnit”.
Citatul acesta provine din capitolul 31 al cărții Ieșirea, cunoscută și sub numele de „A doua carte a lui Moise”. Aflăm de aici că porunca lui Dumnezeu către oameni (una dintre ele, evident) a fost să nu muncească în ziua a șaptea, ca să urmeze exemplul Său. Cuvintele Domnului sunt foarte clare și nu lasă loc niciunui fel de dubiu: cine va munci în ziua a șaptea va fi omorât. Cum se va întâmpla asta? Probabil vreun ucigaș va băga cuțitul în el, sau îl va mușca un scorpion, va fi trăsnit etc etc. Domnul nu vorbește despre niciun fel de excepție, cum ar fi, de exemplu, cazul în care un șef câinos își cheamă la lucru angajații, amenințîndu-i că dacă nu se prezintă, îi dă afară. Nici nu spune ceva de genul „cel care îl va obliga pe altul să muncească în ziua a șasea va fi omorât în locul celui care a muncit”. Nici pomeneală. În ziua a șaptea (fie că e vorba de sâmbătă, fie de duminică) tot omul trebuie să se odihnească și cine nu va face asta, va fi omorât. Să mai observăm că Domnul nu a dat un termen, o dată până la care porunca este valabilă, după care de abrogă. Trebuie să admitem deci că ea este valabilă și azi. Singurul care ar fi putut să o abroge ar fi fost Cristos, numai că El ne-a spus limpede că nu a venit să strice legea veche, ci s-o împlinească (Prin Lege el se referea la întregul Vechi Testament, așadar la fiecare literă de-acolo).
Conchidem că porunca referitoare la ziua a șaptea este în vigoare. Iată însă că în zilele noastre, mulțimi mari de creștini lucrează duminica, zi care, în multe firme este liberă numai de formă. În loc să meargă la biserică, acești creștini merg la muncă, arătând că promisiunea Domnului de a-i ucide dacă fac asta îi lasă rece. Mă întreb cum poate ieși Dumnezeu din așa o încurcătură. Pentru că lăsându-i în viață pe cei care muncesc duminica, ne arată că nu-și ține cuvântul. Iar noi, care suntem chemați să-l urmăm, vom face la fel. Ba chiar vom fi tentați să călcăm și alte porunci, pentru că nu ne vom mai teme de represalii. Singura ieșire pe care o văd eu este următoarea: dacă muncim duminica vom fi omorâți, dar nu de îndată, ci când consideră Dumnezeu că a sosit momentul. Și cum pe acela noi nu-l putem cunoaște, nu ne rămâne decât să zicem, atunci când aflăm că un oarecare a murit (indiferent ce scrie pe certificatul de deces): „săracul de el, o fi pățit-o din cauză că a muncit în vreo duminică”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu