Cutremurele de pământ - o clasificare

În 1962 apărea, la Paris, lucrarea geologului și vulcanologului francez Haroun Tazieff intitulată „Quand la terre tremble”. În 1966, cartea a fost tradusă în românește și a apărut la Editura Științifică sub titlul „Când pământul se cutremură”. Țin minte că am citit-o când aveam vreo zece ani și am fost extrem de impresionat. Mai ales de clasificarea cutremurelor după gradul de intensitate, pe care aproape că am învățat-o pe de rost.

Zile le astea, am cumpărat cartea de la un anticariat și am citit din nou clasificarea. Uite care puteau fi consecințele cutremurelor în vremurile alea:

Scara internațională a cutremurelor

Gradul I – zguduire înregistrată doar de seismografe, im­perceptibilă pentru om.

Gradul II – zguduire simţită de câteva persoane izolate, fiind perceptibilă mai ales la ultimele etaje ale lo­cuinţelor.

Gradul III – zguduire destul de puternică spre a fi simţită de un număr oarecare de persoane şi pentru ca durata şi direcţia zguduirii să fie apreciate.

Gradul IV – zguduire constatată de un mic număr de persoane în aer liber, de mulţi în interiorul caselor; vesela vibrează, podelele şi tavanele crapă.

Gradul V – zguduire simţită de întreaga populaţie: legă­narea mobilelor, ţârâitul unor sonerii.

Gradul VI – trezirea generală a celor care dorm; persoanele speriate ies din casă; ţârâitul general al soneriilor; osci­laţiile lustrelor, oprirea pendulelor; zguduirea aparentă a arborilor; în casele prost construite tencuiala crapă şi cade molozul.

Gradul VII – spaimă generală fără pagube aduse edificiilor bine construite; sunetul clopotelor; crăpături la unele construcţii, prăbuşirea coşurilor în stare proastă, care poate provoca pagube la acoperişuri; geamuri sparte; apa lacurilor este agitată; se produc valuri la unele cursuri de apă. Casele japoneze de lemn rămân intacte.

Gradul VIII – majoritatea coşurilor se prăbuşesc; crăpături largi la construcţiile solide; statuile se răsucesc pe pie­destalul lor sau cad; clopotele bisericilor şi coşurile uzinelor se prăbuşesc și în căderea lor pot provoca pa­gube importante; în regiunile muntoase stâncile se pră­buşesc de pe creste.

Gradul IX – distrugerea parţială sau totală a câtorva edi­ficii; casele europene sunt serios stricate, un mare nu­măr dintre ele devin nelocuibile.

Gradul X – majoritatea clădirilor de piatră sunt distruse, clădirile solide de lemn şi podurile suferă avarii, câteva sunt distruse; conductele de apă, de gaz, sunt sparte; pe străzi se produc crăpături. Se formează fisuri pe terenurile mobile, surpări de-a lungul pantelor şi ma­lurilor apelor. Apa râurilor şi a lacurilor se revarsă.

Gradul XI – nu mai există nicio clădire de piatră, con­strucţiile solide de lemn şi de crengi de copac nu mai rezistă decât în cazuri izolate. Podurile cele mai bine construite sunt distruse, liniile de cale ferată sunt răsucite, digurile sunt desprinse.

Gradul XII – nu mai rămâne nimic din operele omeneşti; se produc adevărate schimbări în topografie; falii, dis­locări orizontale importante, surpări de munţi, formări de lacuri, cursuri de apă etc.