Dictatorii

In sfarsit a fost prins si executat Muammar al Gaddafi. Tavalugul nu se opreste. Acum, dupa ce respectivul a murit, pot spune cu mana pe inima ca eu, unul, il respect pentru felul in care si-a terminat cariera de dictator. Si pe el si pe Saddam si pe Mubarak si pe Ceausescu. Si pe oricare altul care a tinut-o pe-a lui pana la capat.

Gaddafi mort de tot

O alegere

Se pare ca nu mai e mult pana cand Gaddafi va fi terminat. Pana atunci, ies la iveala zecile de miliarde de euro pe care le detine acest individ, impreuna cu familia lui, in toata lumea. Toti dictatorii au avut averi fabuloase, in toate timpurile. Dictatorii secolului trecut au stat in fruntea bucatelor cu zecile de ani. Cei din Africa, iata, n-au stat sub 40 de ani pe capul popoarelor care-i iubeau. Si atunci te intrebi: nu merita sa fii 40 de ani dictator? O fi mai bine sa ta tarasti prin viata, ducand-o mai mult sau mai putin greu si sa mori fara sa stie nimeni de tine? Sau e de preferat sa fii Gaddafi? Eu cred ca multi oameni, daca li s-ar oferi posibilitatea de a alege intre o viata de functionar si una de dictator, ar alege-o pe-a doua, chiar daca ar sti de la inceput ca vor sfarsi precum Gaddafi.

Jumatate din valoarea lui Eugene Ionesco

Cartea lui Ionesco nu difera foarte mult de Povestile Mariei - ma refer la realizare. Ambele au coperti de carton, ambele au putin peste 100 de pagini, ambele sunt ilustrate frumos (parca Doinaru se ridica peste Delessert). Povestile, clar, nu se pot compara ca stil ci doar ca lungime. Ale lui Ionesco sunt scurte si sunt numai patru. Ale mele sunt mai lungi si sunt 7. Este 7 la 4 pentru mine.
In plus, povestile mele sunt frumoase, ale lui sunt doar absurde.
Mie mi-a luat scrierea povestilor vreo doi ani, Ionescu a scris cele patru chestii intr-o zi.
Cu toate astea, cartea mea costa 25 de lei, iar a lui Ionesco 47 de lei.
25 reprezinta 53.19148936170213 la suta din 47.

Gaddafi

Femeia este om si barbatul este om. Acesta este un adevar de necontestat si de netagaduit. Prin urmare, femeia si barbatul in egala masura sunt oameni; a face o distinctie intre ei este o nedreptate evidenta si nejustificata. Femeile, ca si barbatii, mananca si beau, urasc si iubesc, gandesc, invata si inteleg. Femeile, ca si barbatii, au nevoie de adapost, imbracaminte si un mijloc de transport. Femeia ca si barbatul poate simti foame si sete. Ca si barbatii, femeile traiesc si mor.

Si totusi, barbatul este barbat, iar femeia, femeie.

Oare cine sa fi produs aceste abisale cugetari?

Nimeni altul decat Muammar Abu Minyar al-Gaddafi - liderul libian in parasire. El a scris o carte, numita Cartea Verde, care este publicata in toate limbile pamantului. In Tripoli exista o biblioteca in care poti gasi exclusiv Cartea Verde, in orice limba doresti.

Sunt sigur ca traducerea in romana a Cartii Verzi ar fi avut un urias succes la Targul Gaudeamus.