Restauratia comunista (4)

Ideile de piaţă (4)

Rămăsesem, data trecută, la confruntarea dintre socialism – care, indiferent de numele sub care este ascuns, înseamnă comunism larvar, fiind, conform doctrinei marxiste, etapa obligatorie spre comunism – şi statul minimal, considerat, pe piaţa ideilor de la noi şi de aiurea, o blasfemie. O oroare. Spre exemplu, ce-aţi zice de un Executiv cu numai cinci ministere: Apărare, Interne, Justiţie,  Externe şi Finanţe? Sau de un program de guvernare în doar cinci puncte: interzicerea prin Constituţie a deficitului bugetar, limitarea fiscalităţii la maximum 15% din PIB, privatizarea pensiilor, privatizarea medicinei, privatizarea învăţămîntului.

Ideile de piata (3)

Ideile de piaţă – partea a treia

Sigur că nu-i vor spune comunism. Vor găsi alt nume, înşelător. Aşa cum, în America, socialismul a fost rebotezat taman liberalism. În ideea eliberării oamenilor de nevoi, prin intervenţia statului. Dispărînd toate nevoile, rezolvate de stat prin cei mai buni specialişti, cetăţenii vor fi liberi să se ocupe de tot ce li se năzare, de la dansuri populare la droguri psihedelice şi sex în grup. O gogomănie, vîndută însă magistral. Pornind din universităţi. Furnizoarele de cadre pentru politică, justiţie şi, domeniu esenţial, mass media. Formatorii de opinie. Aşa a fost promovat, metodic, socialismul. Furînd numele modelului diametral opus, liberalismul. În care statul trebuie doar să apere viaţa, libertatea şi proprietatea privată a cetăţenilor. Şi gata. Să protejeze, nu să administreze. Pentru că dacă administrează, direct ori indirect, industria, agricultura, comerţul, medicina, învăţămîntul, pensiile sau orice alt domeniu în mod natural competitiv, eşecul e inevitabil.

Ideile de piata (2)

Ideile contează. Cuvintele contează. Şi, da, emoţiile contează. “Un stat suficient de puternic încît să-ţi dea tot ce doreşti, e suficient de puternic încît să-ţi ia tot ce ai”. Tot, inclusiv viaţa. E o frază care explică perfect atît atracţia pentru comunism, cît şi eşecul inevitabil al comunismului, în mizerie şi dezumanizare. A rostit-o un preşedinte american, Gerald Ford. Într-un fel, precizia analizei poate surprinde: americanii n-au trăit niciodată în comunism. La ei, n-a putut fi instaurat. La noi, deşi trei generaţii au fost sacrificate pe altarul comunismului (prima dintre ele, fizic) reinstaurarea rămîne o variantă valabilă. În lucru.

Ideile de piata (1)

In saptamanalul KAMIKAZE, sub titlul "Restauratia comunista", a aparut un articol lung si excelent. Autorul lor este un domn pe nume Alexandru Hâncu. Nu, nu e Hâncu ala cu cutremurele, e un tip care stie ce spune. Imi permit sa reproduc sub forma de serial articolul respectiv:

Ideile de Piaţă – partea întîi

Bază de discuţie (hai, de şuetă):

Profitul e rău. Dacă ştii sigur chestia asta, o întrebare. Din banii pe care-i cîştigi lunar, vrei să-ţi rămînă ceva şi pentru sufletul tău, după ce-ţi asiguri supravieţuirea şi achiţi dările la stat? Dacă răspunsul e da, atunci vrei profit. Profit înseamnă încasări minus cheltuieli. Fără profit, nu există progres. Nici personal, nici social.

Privatul e o bestie. Privatul eşti tu. Dacă tu eşti o bestie, privatul e o bestie. Dacă nu, nu.

Să dea statul bani. Banii statului vin din buzunarul tău. Toţi.

Guvern de tehnocraţi. Exact asta au promis comuniştii: conducerea ştiinţifică a poporului, în toate domeniile, prin cei mai buni specialişti. Tehnocraţia e comunism, sub altă pălărie. Tehno, desigur. Hip, tehno-comunismul ăsta.