Mockup

Pana sa bat palma cu tipografia, mai erau cateva lucruri de facut. Primul si cel mai important: sa am conceptul final si apoi sa obtin, pentru el, acordul lui Mircea. Treaba facuta de Mihai si echipa lui era, in opinia mea, foarte buna. Numai la scanarea acuarelelor lucrasera vreo trei saptamani - nu continuu, desigur, insa pana sa fie multumiti au refacut lucrurile de zeci de ori. M-au chemat la Bucuresti ca sa dau un OK. Am mers impreuna cu Mircea la sediul lui Mihai, am stat cu el de vorba, am baut o cafea, apoi, ca intr-un film cu Funes, s-a deschis o usa si a aparut unul dintre experti, tinand in maini macheta cartii. Mi s-a taiat rasuflarea: era prea frumos. Sigur, Maria este frumoasa, pictura lui Mircea este frumoasa, dar cand am vazut cartea...parca din cele doua frumuseti combinate iesise o a treia, inca si mai frumoasa.

Aveam in fata ochilor dovada ca intregul poate fi mai mult decat suma partilor.

Mircea a fost incantat, a zis ca este foarte bine, nu are ce obiecta.

Ne-am uitat si peste foile dinauntru: daca ar fi fost legate, practic am fi avut in maini un exemplar al cartii. Dar, desigur, aveam de-a face cu un simplu mockup, o macheta. Hartia era din cea obisnuita, textul inca nu era aranjat perfect, insa acum deja imi era foarte clar cum o sa arate cartea. M-am intrebat daca tipografia Mitropoliei va putea sa puna in valoare asa niste ilustratii frumoase.

In cautarea unei tipografii I

Cele mai mari emotii le-am avut cu tipografiile. In atatea incurcaturi am intrat, incat la un moment dat am fost sigur ca nu o sa prind targul.

Am inceput sa ma agit prin februarie. M-am dus intai la o editura+tipografie renumita din Timisoara. Mi-au oferit, cu generozitate, un pret de aproape 10 eur/carte la tiraj de 500 de exemplare si de circa 8 eur la tiraj dublu. Asadar, urma sa platesc in jur de 30 de lei pe o carte si sa investesc in total cam 8000 eur. Mi-am facut socoteala ca la asa un pret de cost, cartea ar fi ajuns in librarii la minimum 60 de lei. Enorm. Cum sa vinzi 1000 de carti la acest pret? Cine da atatia bani pentru o singura carte, astazi cand cartile se vand la numar si la kilogram? M-am lasat pagubas. Am vorbit cu alte tipografii, mai mici. Surpriza: preturile scadeau sub 5 eur/carte la un tiraj de 1000. Viata a inceput sa mi se para dintr-odata mai frumoasa. Ramanea o singura problema: niciuna din tipografiile astea nu a putut sa-mi arate o carte realizata in conditiile cerute de mine. Toti mi-au aratat reviste glossy, lucrari stiintifice, materiale publicitare, dar nimeni nu putea sa-mi puna in fata o carte facuta dupa criterii de calitate a imaginilor. Pe toate rafturile din toate magazinele, e plin de carti cu coperti in culori tipatoare, de parca s-ar adresa unor cotofene si nu unor copii. Rareori vezi ceva care sa tradeze si putin respect pentru ochiul privitorului satul de kitsch. Ori, eu aveam ilustratii de Mircea Doinaru, pe care trebuia sa le pun in valoare.

http://www.mircea-doinaru.ch/

Dupa 30 de ani

Au trecut patru luni de cand am tiparit cartea mea de povesti. Se numeste, simplu, "Povestile Mariei", iar ca subtitlu am pus "Sapte intalniri extraordinare". Ilustratiile sunt ale lui Mircea Doinaru, prietenul meu vechi din vremea liceului si a studentiei. Au fost ani pe care aproape i-am petrecut impreuna, nu trecea o zi fara sa ne intalnim. Beam bere si vodca ruseasca, si discutam despre arta si filosofie. Eu cantam la chitara muzica preclasica, iar Mircea desena si picta. Amandoi visam la o viata dedicata artei. El si-a indeplinit visul, a devenit un artist cunoscut si apreciat. Eu m-am pierdut in jungla vietii reale. Si iata ca acum, dupa treizeci de ani, ne-am intalnit din nou. Eu am scris povestile, Mircea le-a ilustrat. A iesit o carte frumoasa, la propriu.