Mi se intampla cateodata sa ma uit la televizor, pe un post local, exact cand vine oficialul sa ne explice cum stau lucrurile. Cand spun post local, nu inseamna neaparat unul din Timisoara. Nu, ultima data s-a intamplat la Giurgiu, cand eram in vizita la amicul meu Velicu. Iar cand spun oficialul, ala poate fi oricare din administratie: primar, vice, director de birou, presedinte de comisie etc. De obicei, oficialul isi structureaza interventia in doua parti Prima este dedicata laudei de sine, in care ne arata cat de multe si cat de bune a facut el pentru oras, cu toate ca tot felul de forte malefice s-au opus. A doua este destinata explicatiilor complexe date nerealizarilor. Aici, se vorbeste mereu despre fel de fel de lucruri intamplate la nivelul guvernului si a ministerelor, ni se explica foarte amanuntit, intr-un limbaj tehnic, cum au circulat banii pe cai interzise, cum s-au impotmolit hotarari ale consiliului prin hatisurile din prefectura si multe multe altele. Atat de enervant devine totul, incat mie imi vine sa bag un calcai in televizor, cu viteza cu care zboara mingea din racheta lui Nadal.