Parlamentul de pluta

In anumite zone din Portugalia se cultiva in mod traditional asa-numitul "stejar de pluta". Coaja lui, care se desprinde, cu multa grija, de pe trunchi, o data la 10 ani, se foloseste, printre altele, la confectionarea celebrelor "dopuri de pluta". Frumos si interesant este, insa, faptul ca prima jupuire a stejarului de pluta nu se poate face decat dupa o perioada care variaza intre 30 si 50 de ani, in functie de ceea ce spun specialistii locali, altminteri copacul se usuca pur si simplu. Practic, se intampla ca un portughez care planteaza un stejar de pluta sa nu apuce sa traiasca atat incat sa vada prima coaja curatata. Asa ca de roadele muncii lui se bucura copiii si nepotii, care, probabil binecuvinteaza amintirea inaintasului lor, de pe urma intelepciunii caruia au acum un venit sigur.

Oamenii care planteaza stejari de pluta, cu toate ca stiu ca nu vor apuca sa se bucure de prima recolta de coaja, se ocupa de toate cele tebuincioase pentru ca arborele sa fie plantat asa cum trebuie, sa fie udat, ingrijit, curatat periodic. Singura bucurie si, totodata, speranta a unui astfel de om, este ca peste cateva zeci de ani, truda lui sa foloseasca unor oameni care nici nu s-au nascut: nepotii si stranepotii cultivatorului.

Cred ca cel mai bun parlament ar fi unul format din plantatori de stejari de pluta. 

Costica - o biografie

Cum spuneam, inainte de a merge la Librex, m-am oprit la Costica, amicul meu, care locuieste la Racoasa, in satul Verdea. O sa povestesc multe despre el, cand o sa-mi pice bine. E un om simplu, care a plecat din satul lui pentru a face bani la oras. A lucrat pe santierele lui Ceausescu, in majoritate pe litoral, in vremea in care se construiau hotelurile. A cunoscut acolo multa lume, inclusiv doamne si domnisoare din Olanda, RFG si alte tari. In acei ani, vesticii se imbulzeau in statiunile de la Marea Neagra si oricine putea sa lege prietenii mai mult sau mai putin interesate cu ei. Domnisoarele neinsotite misunau pretutindeni si aproape ca trageau de tine prin discoteci. Erau anii 70, anii deschiderii lui Ceausescu spre Occident, pe care cu totii i-am regretat mai tarziu. 

Costica, Adriana, vinul si bazinul cu crapi