Imi vine din nou in minte parabola fiului risipitor. E vorba acolo de un tip care isi ia partea cuvenita din averea familiei si pleaca in alta tara, unde risipeste tot. Pana la urma ajunge porcar si traieste de pe-o zi pe alta. Venindu-i mintea la cap, se intoarce la tatal sau, care il primeste cu mare bucurie si pune de-un ospat urias la care taie "vitelul cel gras", spre mahnirea celuilalt fiu, care, desi a fost cuminte si ascultator, n-a primit si el vreodata macar un amarat de ied ca sa-l taie si sa se ospateze cu prietenii. Dar tatal ii spune: "Fiule, tu totdeauna esti cu mine si toate ale mele ale tale sunt. Trebuia insa sa ne veselim si sa ne bucuram, caci fratele tau acesta mort era si a inviat, pierdut era si s-a aflat".