O poezie a sceleratului Vasile Militaru

Miroase-a stârv

Miroase-a stârv, Române, în ţara ta cu floare!...

De unde oare vine atâta grea duhoare?...

Din casa ta săracă, cinstitule plugar,

Pe care-o tot spoeşte nevastă-ta cu var?...

Din casa ta umilă şi fără de noroc,

In care freacă’n palme nevasta-ţi busuioc?...

Nostalgiile lui Costica

Cam odata pe saptamana, la Sinaia, faceam gratare la Costica. Incepeam mereu cu o gustare atat de imbelsugata, incat mai-mai ca ne venea sa renuntam la carnurile fripte. Beam cate doua - trei paharele de tuica, mancam slanina, ceapa, rosii, salam, branza, masline, etc. Apoi frigeam 10-20 de mici, cotlete, pulpe de pui si carnati. Adriana facea un tuci imens cu cartofi prajiti si ne puneam pe ospat. Ma simteam precum Gargantua, insa nu am cum sa fiu ipocrit: imi placea ipostaza. Mai ales ca beam si un vin bun de tot, pe care il procuram de prin partile Urlatilor. 

Gargantua