Se afișează postările cu eticheta Zaharia Stancu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Zaharia Stancu. Afișați toate postările

duminică, 29 decembrie 2013

O poezie a lui Zaharia Stancu

                            De unde vine seara,
                            cu întunericul ei străveziu,
                            vestind groasa smoală a nopţii?
                            Poate că vine,
                            ca şi vântul,
                  de dincolo de marginile pământului.


marți, 29 ianuarie 2013

Undo

Ceea ce face un computer este, în esenţă, ceea ce face şi omul. Diferenţa e la performanţă: dacă eu fac o înmulţire în 30 de secunde, el o face într-a nu ştiu câta miliarda parte dintr-o milisecundă. Am observat de-a lungul vremii o sumedenie de asemănări între om şi comp. Începând de la faptul că ambii au un hard şi un sistem de operare. Dar astea sunt banalităţi. Vreau să mă refer la o funcţie pe care nu o au nici unul nici celălalt, deşi îşi închipuie că o au. Este vorba despre funcţia "undo".


vineri, 6 ianuarie 2012

O poezie a lui Zaharia Stancu

Cantec soptit
Odata am ucis o vrabie.
Am tras cu prastia in ea si-am lovit-o.
Pe urma o zi si o noapte intreaga
Am tot plans-o si am tot jelit-o.

Nu m-a batut mama, nu m-a certat.
In mana tineam o bucata de paine.
Degeaba - mi-a spus, degeaba mai plangi,
Ce-ai omorat, omorat ramane.

Mai tarziu am crescut flacaiandru,
M-am indragostit nebuneste de-o fata.
Nu stiu de ce, intr-o zi a murit
Si-n alta zi a fost ingropata.

De mult nu mai trag cu prastia-n vrabii,
De mult nu mai merg la nici o-ngropare.
Soarele apune dupa niste maguri
Si rasare in flacari dïn mare.



După mine!