Destul de frecvent, dimineaţa - când se îngână noaptea cu ziua, am nişte vise foarte clare, care îmi plac atât de mult, încât parcă n-aş mai vrea să se termine. De cele mai multe ori, după ce mă trezesc, nu-mi pot aminti ce au discutat personajele din vis - unul dintre ele fiind întotdeauna eu. Câteodată mi se întâmplă să îmi spun, încă visând, cam aşa: „asta nu am cum să mai uit, e prea limpede şi prea simplu”. E ca şi cum o persoană din mine ar visa, şi o altă persoană ar fi trează şi ar urmări visul. Ceva straniu, oricum.
