Creștinii conjuncturali

Aşa cum, desigur, era de aşteptat într-o ţară ca a noastră, scandalul legat de moartea prin sfâşiere de către câini a unui copil din Bucureşti nu i-a creat primarului Oprescu niciun fel de problemă. Bătrânul Golan Miştocar e tot acolo, îşi vede mai departe netulburat de ale lui, câinii sunt în continuare pe străzi, firmele prietenilor de familie ai trăgătorului de autostrăzi suspendate au în continuare activitate profitabilă, activiştii nu mai activează sau o fac la ei acasă etc etc etc. Nimeni, dar absolut nimeni nu are nicio vină pentru că un copil a murit. Ba da, pardon - de vină este însuşi copilul. Punct.

Moartea unui copil - pierdere colaterala

Zilele astea, in Bucuresti a avut loc un eveniment ingrozitor: un copil de patru ani a fost atacat de caini si facut harcea-parcea in parcul Tei. Saracul de el a murit in chinuri la care nici nu ma pot gandi. Iar acum a inceput balciul. Nu, nu a inceput vreo actiune serioasa pentru rezolvarea problemelor generate de cainii comunitari. Nici vorba: a inceput doar balciul.

Cainii comunitari

Deschid televizorul ca sa vad ce scandal o mai fi la ordinea de zi - ca la noi nu se poate fara un scandal. Si ce sa vezi? Iarasi e vorba de cainii vagabonzi. Nu stiu cine s-a gandit sa propuna o lege prin care cetatenii prinsi ca hranesc cainii comunitari sunt amendati cu sume consistente. Tot felul de iubitori de animale protesteaza - ca de obicei cand e vorba de dulai - impotriva acestei initiative, care, de altfel, trebuie sa recunoastem ca e cretina. Ma si gandesc la felul in care politia comunitara o sa-si trimita oamenii sa se ascunda prin boscheti (gonindu-i, desigur, pe boschetarii de acolo) si sa pandeasca lumea, ca sa ii prinda pe cei care hranesc animalele fara stapan. Iata-l pe vajnicul agent repezindu-se si punand mana pe o batranica amarata care, din coltucul ei de paine, a aruncat un sfert unui catel cu ochii umezi. Si tot asa - n-am chef sa dezvolt.