Treceam
printr-o pădure de fag tînără, în care securea cruţase ici-colo cîte un copac
marc, semincer. Văd o veveriţă care se caţără pe un trunchi gros, alergînd pe
el în sus ca pe loc oblu. Nu pot să trec pe lîngă o veveriţă fără să mă opresc
şi să mă delectez o vreme cu giumbuşlucurile ei. Dar acesteia nu-i ardea de
acrobaţii; avea un obiectiv mai utilitar, pe care l-am descoperit şi eu
degrabă. Colo sus în copac se făcea o bortă mică, rotundă; după coaja de sub
ea, dubită şi murdărită, se vedea că acolo-i cuib. La el îi stătea veveriţei
gîndul, rîvnind şi după altă mîncare decît seminţe şi ciuperci. Deci aveam
şansă să văd cu ochii mei cum atacă şi despoaie veveriţa cuiburile de pasăre
din borţile copacilor, lucru pe care nu-l mai văzusem.