Ce facem cu România, domnule Pleşu?
Eu cred că din România, la ora asta, lucrul care lipseşte în
cel mai înalt grad - şi măsor bine cuvintele, iar unii o să se mire că tocmai
eu fac această declaraţie - este patriotismul. Prin patriotism înţelegând,
însă, nu să răcneşti, cu lacrimi în ochi, „noi suntem români”, nu să te îmbeţi
la chefuri de Crăciun şi să îţi aduci aminte de Ştefan cel Mare, nu să vorbeşti
despre ţărişoară, ci să uiţi de tine ca să faci ceva pentru comunitatea ta. Eu
nu cunosc în momentul acesta un politician capabil să uite de sine. Toţi sunt
umflaţi de sinele propriu. De cariera lor, de imaginea lor, de duşmăniile lor
şi de ambiţiile lor. Eu nu recunosc în niciunul un interes real pentru binele
ţării. Problemele ţării sunt doar un material pentru un discurs electoral. Este
foarte rentabil discursul patriotic în campanie, la câte un talk-show. Dar în
viaţa de zi cu zi, eu nu am senzaţia că pune cineva mai presus acest interes
comunitar.
