Împlineam 15 ani si tata hotărâse să
mă ia cu el la mare. Mama urma să rămână la Sinaia, iar eu abia aşteptam să
plec fără ea, ca să am mai multă libertate. In seara dinaintea plecării, am
mers cu Nicu, prietenul meu cel mai bun, să bem bere la terasă pe Cumpătu’. Am
stat acolo până s-a înserat şi ne-am bătut capetele cum să facem să meargă şi
el la mare. Pe vremea aia, nu oricine putea să se ducă „pe litoral”, trebuia ori
să fii sindicalist şi să ai pile, ori să ai mulţi bani, ori să ai rude prin
Constanţa. Nicu nu intra în niciuna din categoriile astea. Părinţii lui nu
lucrau la uzină, bani nu prea aveau, iar rude prin părţile Constanţei nici atât.