sâmbătă, 1 iunie 2013

Cum am devenit hot de biciclete (11)

Împlineam 15 ani si tata hotărâse să mă ia cu el la mare. Mama urma să rămână la Sinaia, iar eu abia aşteptam să plec fără ea, ca să am mai multă libertate. In seara dinaintea plecării, am mers cu Nicu, prietenul meu cel mai bun, să bem bere la terasă pe Cumpătu’. Am stat acolo până s-a înserat şi ne-am bătut capetele cum să facem să meargă şi el la mare. Pe vremea aia, nu oricine putea să se ducă „pe litoral”, trebuia ori să fii sindicalist şi să ai pile, ori să ai mulţi bani, ori să ai rude prin Constanţa. Nicu nu intra în niciuna din categoriile astea. Părinţii lui nu lucrau la uzină, bani nu prea aveau, iar rude prin părţile Constanţei nici atât. 
Eram foarte necăjiţi amândoi, ni se părea că două săptămâni reprezentau o eternitate. Dar n-aveam ce face, asta era situaţia. Am terminat ultima bere si am plecat către casă. Nicu se mutase cu familia undeva destul de aproape de vila Cârstea, unde locuia tata. Am mers împreună până acolo şi Nicu m-a condus până în faţa casei. Şi atunci ne-a venit prima idee: ce-ar fi să facem o tură cu bicicleta lui Ponor? M-am dus pe coridor, am luat bicicleta, am ieşit cu ea şi am făcut o mică tură. Apoi a luat-o Nicu, a făcut şi el o tură, după care ne-a venit a doua idee: ce-ar fi să ia Nicu bicicleta la el acasă şi a doua zi de dimineaţă să plece cu ea la Constanţa? Aveam să ne întâlnim acolo iar tata n-ar fi avut încotro şi l-ar fi acceptat şi pe el acolo unde stăteam noi – la „cabana” unchiului meu, Coco. Zis şi făcut şi de data asta. Eu am intrat şi m-am culcat, Nicu s-a dus acasă cu bicicleta
A doua zi, la 7 dimineţa am fost în tren. Am mers până seara târziu - pe vremea aia trenurile de persoane dădeau prioritate mărfarelor, aşa că stăteam şi câte o oră în plin câmp, fără să ştim ce se întâmplă. Am ajuns cu bine, Coco ne-a aşteptat la gară şi ne-a dus la „cabană”. Am adormit cu gândul la Nicu, spunându-mi că cel târziu a doua zi o să apară. Numai că lucrurile aveau să ia o întorsătură la care nimeni dintre noi nu s-ar fi putut gândi.
P10


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!