marți, 25 iunie 2013

Disperarile tanarului Cioran(2)

Cît de departe sunt toate!
Nu ştiu absolut deloc pentru ce trebuie să facem ceva în lumea aceasta, pentru ce trebuie să avem prieteni şi aspiraţii, speranţe şi visuri. N-ar fi de-o mie de ori mai preferabilă o re­tragere într-un colţ îndepărtat de lume, unde nimic din ceea ce alcătuieşte zgomotul şi com­plicaţiile acestei lumi să nu mai aibă niciun ecou? Am renunţa atunci la cultură şi la ambiţii, am pierde totul şi n-am cîştiga nimic. Dar ce să cîştigi în lumea aceasta? Sunt unii pentru care orice cîştig n-are nicio impor­tanţă, care sînt iremediabil nefericiţi şi singuri. Sîntem toţi atît
de închişi unul altuia! Şi dacă am fi atît de deschişi încît să primim totul de la celălalt sau să-i citim în suflet pînă în adîncuri, cu cît i-am lumina destinul? Suntem atît de singuri în viaţă, încît te întrebi dacă singură­tatea agoniei nu este un simbol al existentei umane. Este un semn de mare deficienţă în vo­inţa de a trăi şi a muri în societate. Mai pot exista mîngîieri în momentele din urmă? De o mie de ori este mai preferabil să mori un­deva singur şi părăsit, cînd nevăzîndu-te ni­meni poţi să te stingi fără teatru şi poză. Mi-e scîrbă de oamenii care în agonie se stăpînesc şi îşi impun atitudini pentru a face impresie. La­crimile nu sunt arzătoare decît în singurătate. Toţi aceia care se vor înconjuraţi în agonie de prieteni o fac dintr-o frică şi dintr-o imposibilitate de a suporta momentele finale. Ei vor să-şi uite în momentul capital de moarte. De ce nu au un eroism infinit, de ce nu încuie uşa ca să suporte senzaţiile acelea nebune cu o luciditate şi o teamă dincolo de orice li­mită?
Suntem atît de separaţi de toate! Şi tot ceea ce este nu e inaccesibil? Moartea cea mai adîncă şi mai organică este moartea din singurătate, cînd însăşi lumina este un principiu de moarte. In astfel de momente eşti separat de viaţă, de iubire, de zîmbet de prieteni şi chiar de moarte. Şi te întrebi paradoxal dacă mai există altceva decît neantul lumii şi al tău.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!