In casa bunicilor (8)

Ce e cu nepotul?

Nepotul s-a dezbrăcat fără să facă harababură, a stins lumina, şi nu s-a culcat. Parcă-i era somn!

Atunci de ce nu se culcă? Plănuieşte ceva? Aşteaptă pe ci­neva?

Nu-nu. E foarte cuminte. A deschis uşiţa de alamă cu trei ochi a sobei, a tras fotoliul chiar la gura sobei, s-a aşezat în fotoliu cu picioarele pe taburet, şi nu face nimic. Stă în fotoliul bunicilor.

Ştie că trebuie să se scoale şi mai devreme decât acasă, fiindcă de la bunici până la şcoală e drum mai lung. Ştie că dimineaţa e atât de somnoros, încât în genele lui şi minutarele adorm. Ştie că prima oră e ora neagră a matematicii, şi a doua e cea cu miros oţeţit a chimiei. Ştie că trebuie să plece prin viforniţă, ştie că nu-i acasă, ştie că e în surghiun, ştie că fraţii îi sunt bolnavi, ştie că mâine e şcoală, poimâine e şcoală, răspoimâne şcoală. Ştie că timpul care vine e plin de ani şi ani plini de-atâtea zile şcolare, că dumi­nicile, sărbătorile şi vacanţele abia se văd. Ştie că nu ştie nimic la şcoală, şi se întreabă cum de n-a rămas repetent şi cum de nu va rămânea. Ştie şi tot ştie numai lucruri cu oftat, cu frig în spate şi cu frunte încreţită...

Şi totuşi zâmbeşte la gura sobei.

Vine din jar — sobă adâncă — o lumină roşie care se deschide în odaie ca o coadă de păun trandafiriu. Bunicii dorm. Afară ninge.

Cât de alb. Bunici, ninsoare...

Motanul doarme la picioarele bunicului. Ceasul cu minutare aurii parca merge de-a-ndăratelea. Odată bunica era tânără, odată tata era copil, în casa asta, în odaia asta.

Odată şi el va fi bunic.

Cura să nu zâmbeşti când îţi vin astfel de gânduri?

Nepotul aprinde o ţigară în casa bunicilor. Apoi ia cornetul de răşină, pune un cărbune, afumă.

Fumează în casa bunicilor!

Cum să nu zâmbească?

Ce-or fi visând bunicii? Sforăie amândoi.

Nepotul azvârle ţigara în sobă, şi porneşte prin odaie cu cor­netul de răşină, afumând albastru. Şi deodată vede în oglinda fu­murie a dulapului un obraz cu zâmbet printre inele de fum. Ceva dulce ca o lebădă trece prin inima lui somnoroasă.

La primăvară vor înflori alb şi trandafiriu, le simte cum vin spre el, ca un vals de fete pe care le va iubi.

Ce e cu nepotul?

E tinereţa descoperită nu în dragoste, ci în oglinda timpului vechi din casa bunicilor.

Noapte bună, copiilor.

Noapte bună, bunicilor.

Noapte bună, noapte.

Noapte bună, somn.

Eu nu mai dorm.

Încep.

— Bună-dimineaţa, tinereţe.

Cap7