Iti aduci aminte cum ieseai si intrai dupa cum iti era voia? Mai stii cat de simplu era? Atat de simplu incat te cuprindea mirarea cand ii auzeai vorbind despre lucrul asta. N-aveai nimic special de facut, nu era niciun efort, nu trebuia sa te concentrezi, sa te strecori, nu trebuia decat sa iesi, sa astepti putin si sa intri inapoi - asta era tot. Era atat de simplu, incat nu prezenta niciun interes pentru tine, faceai asta doar pentru ca ti-o cereau, pentru ca te rugau, ori pentru ca spuneau ca nu cred ca poti sa faci asa ceva. Pana la urma ajunsese sa te enerveze mirarea cu care comentau, exclamatiile pe care le scoteau privindu-te cum iesi si cum intri. Te enervau cel mai mult comentariile lor, in special cele din momentul intrarii, pentru ca era absolut clar ca asa cum ai iesit, tot asa o sa si intri - si atunci ce sens avea sa se tot mire, sa isi dea coate, sa strige excitati: "Fantastic! Ai vazut? Incredibil, fii atent cum intra!"
Au trecut ani, multi ani. N-ai mai iesit, n-ai mai intrat. N-avea niciun rost, doar nu mai erai cel de-atunci, de demult. Stiai ca poti, simteai ca la o adica, daca s-ar fi pus din nou problema, ai fi repetat figura, ai mai fi executat o iesire, ai fi stat putin si ai fi intrat inapoi, fara niciun fel de problema.
Dar acum? Spune, acum ce te-a apucat? De ce vrei neaparat sa iesi si sa intri, ca pe vremuri? Ce-i cu tine, batrane? Poate ai dat in mintea copiilor? Chiar crezi ca unul ca tine este in stare sa iasa? Si apoi sa mai si intre? Hai, inceteaza! Nu vezi ca devii ridicol? Du-te de-aici, tataie, las-o moarta, nu e pentru tine locul asta. Si nu mai minti, pentru numele lui Dumnezeu, chiar iti inchipui ca te crede cineva ca ai iesit vreodata pe-aici si ca dupa aia ai mai si intrat inapoi? Haida-de!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu