Mici intamplari cu animale (155)

Vecinul meu avea în dosul casei o livadă cu fel de fel de poame alese. Era acolo şi un păr bătrîn, care spre toamnă cocea nişte fructe galbene ca aurul, mai dulci ca mierea şi cu un parfum deosebit de delicat. Perele acestea erau deliciul oame­nilor, dar şi al graurilor.

Omul nu putea sta toată ziua să hîşîiască de la pere păsările, aşa că într-o vară a făcut o sperietoare. A umplut cu paie nişte pan­taloni vechi, un veston, a trecut prin mîneci o bîtă ca să stea mînecile răstignite, a găsit pe undeva şi o căciulă spartă, a pus-o în capul chipului de om şi i-a cusut-o acolo, ţuguiată. Apoi a suit momîia în păr şi a priponit-o bine.

S-au îndulcit perele, s-au bucurat de ele ai casei şi vecinii. Se vor fi bucurat şi păsările cerului — nu ştiu. Acolo în copac a rămas ciuha şi peste iarnă. A nins pe ea, au zgîlţîit-o vînturile; era prinsă bine, n-au putut-o doborî.

Într-o zi, pe la sfîrşitul lui mărţişor, mă strigă de lîngă gard vecinul:

—   Hai să vezi ce n-ai mai văzut.

Ocolesc pe la portiţa de către uliţă, intru în livadă şi văd şi eu minunea. Tocmai în creştetul momîiei cînta un graur (Sturnus vulgaris). Cînta de dragoste grăunţei de pe o cloambă, cum ştia el mai frumos, cu ciocul întredeschis, tremurînd din guşă.

—  Asta nu-i destul. Mai zăboveşte oleacă si ai să te cruceşti. Am zăbovit şi apoi m-am mirat şi eu. Grăunţa, după ce s-a delectat destul în arta soţului, a zvîcnit din aripi şi... a intrat în căciula sperietorii, pe uşiţa unei spărturi.

— Curată batjocură ! — se scîrbi vecinul. În loc să se spe­rie, îsi fac cuib în căciula mogîldeţei. Ce zici, oare să le stric casa?

Era cam ruşinat omul de „succesul" paznicului de pere, dar era şi bun la suflet. M-a întrebat aşa, cu toate că ştia dinainte răspunsul meu, şi mi se pare că şi fără acesta deja hotărîse ce are să facă.

A scos perechea de grauri puzderie de pui în cuibul din că­ciulă, şi au rămas toamna pere destule şi pe seama oamenilor.

Păcat că cel din copac n-a rezistat viscolelor unei alte ierni, care i-a flendurit hainele şi i-a smuls căciula din cap. Poate re­venea perechea de grauri la cuibul vechi, care s-a dovedit atît de bun.