Denumire ştiinţifică: Lactuca sativa.
Denumiri populare: marole, lăptucă.
Prezentare. Salata verde este o
erbacee legumicolă, foarte cunoscută pentru frunzele sale utilizate în diverse
salate. Face parte din familia compozitelor şi este cultivată încă din
Antichitate. şi tot de atunci este cunoscută şi ca plantă medicinală. Există
mai multe specii de salată verde, toate având proprietăţi medicinale asemănătoare.
Pentru aplicaţii medicinale se folosesc frunzele şi seminţele de salată verde. Frunzele
se consumă ca atare sau se prepară sub formă de suc, decoct, cataplasme, loţiuni.
Din seminţe se prepară infuzie şi decoct.
Substanţe active importante: câteva substanţe specifice – lactuarină, lactucină, acid lactucic, apoi
potasiu, calciu, fosfor, fier, vitaminele A, B1, B2, C şi E, hidraţi de carbon,
caroten. Potasiul, calciul, fosforul şi vitaminele A şi C se găsesc în cantităţi
semnificative.
Întrebuinţări. Salata este unul
dintre cele mai vechi sedative cunoscute. Părinţii medicinii şi farmaciei îi
cunoşteau, acum mai bine de 2000 de ani, proprietăţile calmante şi
antispastice. În mod curent, salata verde este recomandată celor care suferă de
oboseală nervoasă, de insomnie, de bronşită şi astm. Salata verde contribuie la
măcinarea calculilor renali şi hepatici, având şi rolul de a reduce inflamaţiile
din aceste importante organe. De asemenea, salata verde reduce
hiperexcitabilitatea sexuală, fiind, deci, anafrodiziacă. Are efecte benefice şi
în afecţiuni precum guta, durerile reumatismale, ciclurile menstruale
dezordonate. Salata verde este nu numai calmantă, ci şi diuretică. În uz
extern, sub formă de cataplasme de frunze, preparatele din salată verde acţionează
în vindecarea unor infecţii majore ale pielii. Specialiştii recomandă salata
verde şi în diabet, consumul acestei plante reducând glicemia. La rândul său, decoctul
de seminţe de salată s-a dovedit a fi deosebit de eficient în aplicaţiile
privind astmul şi bronşitele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu