Denumire ştiinţifică: Salvia officinalis.
Denumiri populare: salbie, şerlai,
jaleş bun.
Prezentare. Salvia, un foarte
preţuit arbust din familia labiatelor, are o talie mică şi cunoaşte, în
dezvoltarea sa, mai multe varietăţi. Sub numele de salvie se întâlnesc mai
multe specii, valoare medicinală având, însă, cea numită Salvia officinalis.
Arbustul de Salvia officinalis are tulpina semilemnoasă şi o înălţime
cuprinsă între 30 şi 100 cm. Frunzele au formă ovală, iar florile sunt de
culori diferite – albastru, alb, galben sau violet. Salvia este cultivată nu
numai ca plantă medicinală, ci şi ca arbust ornamental, fiind o plantă ce răspândeşte
un miros plăcut. Pentru terapii medicinale se recoltează frunzele, în perioada
de maximă vegetaţie. Preparatul principal care se obţine din salvie este
infuzia. Se mai prepară, în funcţie de necesităţi, decoct, comprese, loţiuni,
infuzie pentru băi, ceai medicinal – acesta în asociere cu alte plante
medicinale.
Întrebuinţări. Preparatele din
frunze de salvie au nu mai puţin de 13 efecte în plan medicinal, salvia fiind, printre
altele, expectorantă, carminativă, febrifugă, tonic venos, hipoglicemiantă,
antibacteriană, sedativă, antiinflamatoare. Dr. Pavel Chirilă recomandă salvia în
tratamente privind menopauza, tulburările de ciclu menstrual, transpiraţiile
exagerate, gastritele hipoacide, atonia stomacului, dischinezia biliară, diabetul,
gingivitele, aftele, stomatitele, abcesele dentare. Modul de administrare propus
de dr. Chirilă: infuzie timp de 10 minute, după ce s-au pus 1 – 2 linguriţe de plantă
la o cană de apă. Se bea ceaiul, de două-trei ori pe zi, după mese. Pentru gargară
se prepară o infuzie concentrată, adică se pun 15 g de plantă la o cană de apă.
Salvia se foloseşte şi în aplicaţii medicinale externe. Tratamentele externe cu
preparate medicinale din salvie vizează răni vechi, rosături ale pielii, iritaţii,
făcându-se spălături locale sau aplicându-se comprese şi loţiuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu