Lăsând gluma la o parte

Există un fel de joc pe care l-a practicat mama atât cu mine cât și cu ceilalți. Un fel de stratificare a existenței și așezare a ei pe nivele diferite, unul destinat lumii, cu regulile și uzanțele ei, altul profund, serios, din perspectiva căruia celălalt nu e decât butaforie. Cumva ca în cazul filmelor, unde spectatorii văd acțiunea și par să accepte că acolo, pe ecran, se petrece ceva absolut real, însă dacă rup puțin convenția, relizează că în spate sunt panouri, recuzită, aparate, scenariști și regizori.