De câte ori gândul mă
poartă la pieile-roşii, de atâtea ori îmi
amintesc, fără să vreau, de Turcia. Oricât de ciudat, faptul are o justificare.
Deşi indianul şi turcul au foarte puţine trăsături comune, totuşi există ceva
care îi aseamănă: într-un
grad mai mare sau mai mic, socotelile cu ei au fost încheiate. Despre turc nu
se discută altfel decât ca despre "omul bolnav", în timp ce indianul
— aşa susţin toţi cei care cunosc situaţia — e "pe moarte".