DESPRE PRIMĂVARĂ (II)
Cu cât cugetăm mai mult asupra acestui timp al
anului, cu atât vedem mai lămurit, fraţilor, că nu ne-am înşelat când l-am ales
spre a vorbi despre el în acest loc sfânt. Pe noi ne neliniştea oarecum gândul
ca nu cumva aplecându-ne asupra naturii dinafară şi a podoabelor cu care se
îmbracă ea primăvara, să pierdem din vedere natura noastră cea dinlăuntru şi să
uităm poveţele creştineşti. Acum însă vedem că acea nelinişte nu era întemeiată
pe nimic, căci cu cât primăvara ne atrage mai mult luarea-aminte prin podoabele
sale, cu atât mai mult, prin numeroase fenomene, deşteaptă în noi simţământul
moral şi ne dă fiecăruia din noi a înţelege lămurit care este starea sufletului
şi a cugetului nostru, ba chiar ne arată ce trebuie să se săvârşească în noi
pentru reînnoirea noastră duhovnicească.