Postul Pastelui

Astăzi începe o lungă perioada de privaţiuni pentru creştinii ortodocşi, catolici, reformaţi, evanghelici şi neoprotestanţi din toată lumea. Aceste privaţiuni nu sunt la fel de mari pentru toţi. Postul catolic, după cum se ştie, e mult mai relaxat - credincioşii mănâncă de toate, mai puţin carne (peştele nu intră aici). Ortodocşii, în schimb, se abţin de la toate produsele de origine animală şi, în plus, de la ulei şi vin. Practic, până pe 20 aprilie, doar de două ori se admite o masă cu pește: de Buna Vestire şi de Florii. În plus, duminicile se dă „dezlegare” la ulei şi vin. 

Un gând vechi, aparent adormit

M-am trezit cu gândul că nimic, absolut nimic nu merită. E un gând mai vechi, care m-a lăsat în pace în ultima vreme. Aproape că-l credeam mort când, uite-l, a apărut iar. Se pare că gândurile nu mor niciodată, doar se ascund prin zonele inaccesibile ale creierului. Uite de aia mi-ar plăcea mie să pot explora acele zone, ca să văd ce se mai ascunde pe-acolo şi ce pericole mă pândesc.

Sfasierea

Un oarecare domn R din orășelul de munte S, stand odata aproape la orizontala intr-un sezlong din care putea privi Caraimanul cu crucea, a simtit brusc nevoia de a-si sfasia camasa. Asta i se tragea din copilarie, de la refuzul sistematic de a-si incheia pana la gat nasturii camasii de pionier, pentru ca, spunea el inca de pe-atunci, daca-i incheie se simte ca intr-o zgarda. A indurat toate pedepsele, inclusiv cele corporale, a acceptat sa devina exemplu negativ pentru toti cei din clasa, apoi din scoala. La un moment dat, cazul lui devenise subiect de discutie prin barurile si cafenelele din S. In curand, il stia tot oraselul, care-l poreclise "copilul cu pieptul dezvelit". 

Moartea micului ritual

Mulţumirea, chiar fericirea pe care le simţi atunci când cineva drag ţie are un succes, ori un motiv de mare bucurie, pot fi întregite, ca să zic aşa, de un ingredient despre care mai nimeni nu vorbeşte, considerându-l semn de egoism: satisfacţia că ai contribuit şi tu. Nu o să mă întind la exemple elaborate, la situaţii complexe. O să vorbesc despre un lucru extrem de simplu, pe care tocmai ce l-am pierdut şi care m-a făcut să înţeleg cele spuse mai sus.

Enervări matinale

Ritualul de dimineaţă al ducerii câinelui Richi pe-afară ca să se uşureze şi să miroasă îndelung dejecţiile celorlalţi câini care umblă prin zonă este de-a dreptul enervant. La Sinaia, aveam un căţel pe nume Doly - era fetiţă. Când avea nevoie afară, numai ce se ducea la uşă şi privea clanţa, iar eu îi dădeam drumul. Stătea cât avea chef, apoi revenea, zgâria la uşă, îi deschideam şi gata. Aici însă, lucrurile stau cu totul altfel. Locuiesc la bloc, strada e la zece metri, deci nu se poate pune problema să las câinele liber. Aşa că în fiecare dimineaţă îndeplinesc următorul ritual:

Update

Ma vad nevoit sa fac un update la prepararea cafelei, intrucat au aparut diverse noi imbunatatiri si observatii. Asadar:
1. Cand apa fierbe, se opreste focul si se pune cafeaua
2. Se adauga un varf de cutit de sare
3. Se amesteca de 100 de ori in ibric, cu o lingurita. Amestecarea se face intotdeauna in sens trigonometric, adica invers acelor unui ceas care ar sta culcat pe masa, cu acele la vedere.
4. Se pune putina apa rece
5. Se acopera ibricul cu o farfurioara.
6. Se asteapta 5 minute.
7. Se toarna cafeaua in cana, ridicand ibricul tot mai sus pe masura turnarii.
Iata si o poza in care Maria a surprins azi dimineata executarea operatiunii de la punctul 7 al ritualului