Astăzi începe o lungă perioada de privaţiuni pentru creştinii ortodocşi, catolici, reformaţi, evanghelici şi neoprotestanţi din toată lumea. Aceste privaţiuni nu sunt la fel de mari pentru toţi. Postul catolic, după cum se ştie, e mult mai relaxat - credincioşii mănâncă de toate, mai puţin carne (peştele nu intră aici). Ortodocşii, în schimb, se abţin de la toate produsele de origine animală şi, în plus, de la ulei şi vin. Practic, până pe 20 aprilie, doar de două ori se admite o masă cu pește: de Buna Vestire şi de Florii. În plus, duminicile se dă „dezlegare” la ulei şi vin.
Dar asta nu e tot. Creştinul, până pe 20 aprilie, va trebui să se abţină de la multe altele, în special de ordin spiritual. El nu mai trebuie să mintă, să înjure, să se uite urât, să-şi dorească bogaţii, să fumeze, să trândăvească, n-are voie să poftească la vreo femeie, să se uite la filme erotice, să bea o ţuică, să mănânce prea mult, să bârfească şi câte şi mai câte. Practic, cine urmează toate aceste reguli, se transformă într-un fel de sfânt.
Dar dacă ajungi să cunoşti binefacerile sfinţeniei, este de presupus că nu-ţi mai trebuie după aia să revii în vâltoarea păcatelor de zi cu zi. Ar fi de aşteptat că după fiecare perioada de post ţinut corect, o sumedenie de oameni să rămână la starea de sfinţenie, plecând dintre noi şi mergând să locuiască în schituri şi mănăstiri. Este evident însă că acest lucru nu se întâmplă, sau cel puţin nu are o amploare semnificativă. Ce se poate deduce de aici? După mine, un singur lucru: oamenii nu ţin Postul Paştelui aşa cum li se cere. Ei se abţin doar de la anumite alimente, iar în rest continuă să fie cei dintotdeauna. Pentru ei, valoarea postului se reduce la binefacerile asupra organismului (regenerarea ficatului, detoxifierea şi alte lucruri asemănătoare). În aceste condiţii, orice creştin ar trebui să se întrebe dacă are vreun sens să ţină post exact în perioada Postului Paştilor. Dacă nu ai niciun fel de beneficiu de alt ordin decât cel asupra sănătăţii fizice, poţi să ţii posturi când vrei tu - de fapt ele s-ar putea numi mai degrabă cure de dezintoxicare. Dacă nu faci altceva decât să te abţii de la carne, brânză şi ouă, nu realizezi scopul spiritual al abţinerii şi, practic, ai ţinut post degeaba.
Aşadar, eu zic că atunci când nu poţi să te abţii de la greşelile tale cotidiene, de la păcatele cu mintea, de la nepăsare etc şi te rezumi la a nu mânca fripturi şi omlete cu brânză, n-ai făcut nimic din cele ce te-ar putea ridica spiritual. N-ai reuşit decât să scoţi din tine ceva toxine şi, la sfârşitul postului, să simţi cu mult mai pregnant gustul mielului pe care l-ai sacrificat. Atenţie, sacrificat DEGEABA, pentru că moartea lui nu-şi îndeplineşte funcţia rituală în absenţa stării de curăţie pe care ar trebui s-o atingă omul pentru celebrarea trecerii. Bine ar fi ca aceia care nu ţin post aşa cum se cuvine, să nu se năpustească asupra bieţilor miei nevinovaţi şi să-i căsăpească, pentru că asta nu mai e sacrificiu ritual ci crimă cu premeditare.
Dar dacă ajungi să cunoşti binefacerile sfinţeniei, este de presupus că nu-ţi mai trebuie după aia să revii în vâltoarea păcatelor de zi cu zi. Ar fi de aşteptat că după fiecare perioada de post ţinut corect, o sumedenie de oameni să rămână la starea de sfinţenie, plecând dintre noi şi mergând să locuiască în schituri şi mănăstiri. Este evident însă că acest lucru nu se întâmplă, sau cel puţin nu are o amploare semnificativă. Ce se poate deduce de aici? După mine, un singur lucru: oamenii nu ţin Postul Paştelui aşa cum li se cere. Ei se abţin doar de la anumite alimente, iar în rest continuă să fie cei dintotdeauna. Pentru ei, valoarea postului se reduce la binefacerile asupra organismului (regenerarea ficatului, detoxifierea şi alte lucruri asemănătoare). În aceste condiţii, orice creştin ar trebui să se întrebe dacă are vreun sens să ţină post exact în perioada Postului Paştilor. Dacă nu ai niciun fel de beneficiu de alt ordin decât cel asupra sănătăţii fizice, poţi să ţii posturi când vrei tu - de fapt ele s-ar putea numi mai degrabă cure de dezintoxicare. Dacă nu faci altceva decât să te abţii de la carne, brânză şi ouă, nu realizezi scopul spiritual al abţinerii şi, practic, ai ţinut post degeaba.
Aşadar, eu zic că atunci când nu poţi să te abţii de la greşelile tale cotidiene, de la păcatele cu mintea, de la nepăsare etc şi te rezumi la a nu mânca fripturi şi omlete cu brânză, n-ai făcut nimic din cele ce te-ar putea ridica spiritual. N-ai reuşit decât să scoţi din tine ceva toxine şi, la sfârşitul postului, să simţi cu mult mai pregnant gustul mielului pe care l-ai sacrificat. Atenţie, sacrificat DEGEABA, pentru că moartea lui nu-şi îndeplineşte funcţia rituală în absenţa stării de curăţie pe care ar trebui s-o atingă omul pentru celebrarea trecerii. Bine ar fi ca aceia care nu ţin post aşa cum se cuvine, să nu se năpustească asupra bieţilor miei nevinovaţi şi să-i căsăpească, pentru că asta nu mai e sacrificiu ritual ci crimă cu premeditare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu