joi, 6 martie 2014

Mici intamplari cu animale (198)

Celebrul Munchhausen povestea, pentru cei cărora le plac minciunile vînătoreşti gogonate, cum pot fi prinşi uşor iepurii iarna. Pe ger cumplit, se aşază un felinar undeva pe cîmp. Vin iepurii la lumină, aproape, dar din cauza ei încep să le curgă lacrimile. Curg lacrimile şiroi, se fac ţurţuri pînă la pămînt: iepurii sunt imobilizaţi, încătuşaţi de sloiurile de gheaţă. Citi­torul rîde şi, evident, nu crede asemenea bazaconie.
Dar iată că s-a întîmplat aievea ceva ce transformă min­ciuna lui Munchhausen în exagerare numai.
Iarna, moină, ploaie, apoi îndată ger aspru. Vînătorul care a văzut minunea — şi el nu e dintre învăţăceii acelui baron mincinos — a ieşit în dimineaţa următoare la iepuri, pe cîmp deschis, la sărite. Pămîntul era îngheţat sub polei gros. Iepurii săreau foarte departe, mult în afara bătăii puştii. Nimic de făcut! Dar într-un loc cu spinărie, vînătorul parcă zăreşte un iepure tupilat lîngă o tufa de mărăcini. Se apropie, iepurele nu sare ca ceilalţi. Se apropie şi mai mult, şi într-adevăr vede un iepure în culcuş. Se agită, se frămîntă pe loc, dar nu sare. în sfîrşit, ca dintr-o sforţare mare, se rupe din culcuş şi pleacă în fuga mare. E dat peste cap. Curios, vînătorul merge la culcuşul cu pricina. Acolo găseşte smocuri întregi de. blană prinse în gheaţă si lipite de mărăcini. Iepurele fusese, aşadar, legat, imobilizat în culcuşul lui, prins de sloiurile de gheaţă formate după ploaie.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!