Banii de hârtie
Banii din hârtie erau folosiţi local
şi informal în China încă din secolul al VII-lea,
fiind adoptaţi la scară naţională în secolul al X-lea. Din această perioadă
timpurie, din timpul dinastiei Song, au supravieţuit câteva bancnote imprimate cu blocuri de lemn. Monedele
erau găurite la mijloc, pentru a putea fi ţinute la un loc într-un şir, dar
mulţi negustori chinezi erau atât de înstăriţi încât cu greu şi-ar fi putut
ţine banii la ei.
Monedele erau lăsate în grija unui agent de încredere, în
schimbul unei bucăţi de hârtie pe care era înscrisă suma lăsată la agent.
Poliţa era mult mai uşor de purtat. De la aceste poliţe s-a ajuns mai târziu la
emiterea bancnotelor formale, jiaozi.
Genghis Han a remarcat existenţa bancnotelor când a
cucerit China, a considerat ideea bună şi a adoptat-o pentru
a fi folosită pe toată întinderea imperiului.
Utilizarea bancnotelor s-a răspândit spre sud şi spre vest prin lumea arabă,
ajungând în Europa foarte târziu. Europenii nu produceau şi nu utilizau hârtie,
preferând pergamentul. Prima fabrică de hârtie din Europa a fost fondată
de-abia în 1151, în Spania, de către mauri. In pofida avantajelor evidente ale
hârtiei, nu a fost general acceptată uşor, mai ales din cauza prejudecăţilor
religioase: hârtia fusese
introdusă de musulmani. In timp însă, hârtia a ajuns să fie
acceptată, pe măsură ce neguţătorii au înţeles că oferea o
modalitate uşoară de înregistrare a contractelor şi a
promisiunilor de plată.
Banii din hârtie nu s-au impus cu adevărat în
Europa decât după asediul spaniol al oraşului Leiden, din 1574. În timpul acestui asediu îndelungat,
locuitorii protestanţi ai oraşului au luat foi de hârtie din cărţile de
rugăciuni şi le-au folosit pentru a fabrica bani, utilizând aceleaşi matriţe
cu care băteau monede metalice şi obţinând, de fapt, monede de hârtie. Primele
bancnote europene adevărate au fost emise în Suedia în anul 1060.
Rodney Castleden – Inventions that changed the world
2
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu