Zmeurul
Denumire ştiinţifică:
Rubus idaeus.
Denumire populară:
mălină.
Prezentare. Zmeurul este un arbust ghimpos ce creşte sub forma unui
tufan a cărui înălţime poate trece, uneori, chiar şi de doi metri. Face parte
din familia rozaceelor. Ramurile zmeurului sunt subţiri şi pline de ghimpi.
Frunzele sunt aproape albe (argintii) pe faţa inferioară şi verde-deschis pe faţa
superioară. Florile au culoare albă şi se adună în inflorescenţe bogate.
Zmeurul înfloreşte din luna mai şi până în luna august.
Fructele au culoare roşie,
fiind gustoase şi aromate. Zmeurul este un arbust de pădure, făcându-şi loc,
printre marii arbori, pe o arie geografică întinsă – de la câmpie şi până în
zona subalpină. Acest arbust poate fi întâlnit, însă, şi în formă cultivată,
dată fiind, mai ales, importanţa sa economică. În ceea ce priveşte calitatea
fructelor, se pare că fructele zmeurului din flora spontană au calităţi mai pronunţate
şi sunt cu mult mai aromate. Valoare medicinală au, desigur, fructele
zmeurului, dar, în primul rând, frunzele, din care se prepară infuzie sau
decoct.
Substanţe active
importante: tanin, fragarină, vitamina C, acizi, flavone.
Întrebuinţări. Preparatele obţinute din zmeur au efecte diuretice, laxative,
depurative, astringente. Datorită acestor proprietăţi, zmeurul este recomandat în
tratamente ale căilor respiratorii, rinichilor, ale tractului digestiv, precum şi
în combaterea menstruaţiilor dureroase. Printre afecţiunile în care preparatele
din zmeur dau rezultate se numără gastrita hiperacidă, faringita, diareea.
Ceaiul de zmeur este şi un bun dezinfectant, reechilibrând activitatea intestinală
şi asigurându-i, totodată, protecţie în faţa substanţelor foarte active.
Potrivit unor observaţii mai noi, preparatul din
frunze de zmeur are efecte pozitive şi în tratamentul prostatei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu