Trei milenii de umor (51)

—   Nu-mi place starea dumneavoastră generală! Vă sfătuiesc ca să încetaţi a bea, a fuma, a mesteca tabac şi mai ales a pierde nopţile. De acum înainte să fiţi la ora nouă în pat, căci alt­fel nu mai garantez...

—  Opriţi-vă! Opriţi-vă, domnule doctor! Îmi ajunge cît mi-aţi spus. După spusele dumneavoastră, pricep că sunteţi înţeles cu soţia mea!

Pacientul îl priveşte puţin nedumerit pe medic. Acesta se joacă cu stetoscopul şi tace. Într-un tîrziu, slujitorul lui Esculap zice:

—   Dar poftă de mîncare aveţi? De dormit dormiţi?

—   Mănînc ca un lup şi dorm ca un urs!

—   Bănuiam eu c-aţi greşit adresa! Duceţi-vă la un medic ve­terinar!

—   Doctore, sunt disperat!

—   Dar ce ai?

—   Nu ştiu. De cîte ori mănînc, adorm la masă. Ce-mi reco­manzi?

—   Să mănînci în pat!

Obosit şi extenuat după o zi foarte grea la clinică, medicul se duce să servească cina la restaurant. Apare chelnerul cu lista de bucate:

—   Am picioare afumate, ficat în sînge, rinichi muraţi...

Aici, medicul îl întrerupe nervos:

—   Dacă doreşti să-ţi înşiri necazurile, te rog să mă cauţi cînd am oră de consultaţie. Aici n-am venit să dau diagnos­tice, ci să iau masa!

Domnule doctor, n-aţi putea să-i micşoraţi gura soţiei mele printr-o operaţie oarecare?

—   De ce, scumpe domn?

—   De dimineaţa şi pînă seara flecăreşte verzi şi uscate; nu-i tace gura o clipă. Cînd vreau să-i opresc şuvoiul de cuvinte şi o sărut, mijlocul gurii este acoperit, dar pe la margini totuşi turuie mai departe!

—   De fapt, cine va fi operat aici? se interesează medicul-şef.

—   Un om care a înghiţit o minge de golf!

—   Şi ce doreşte celălalt bărbat, care a intrat în mod nepermis în sala de operaţie?

—   Aşteaptă mingea de golf, deoarece vrea să-şi continue jocul, partida nefiind încă încheiată!

Un pacient a trecut printr-o grea şi complicată operaţie a cra­niului. Cînd şi-a revenit din anestezie, a descoperit surprins că are nu numai capul bandajat, dar şi abdomenul înfăşat.

—   Cum? Ce s-a întîmplat? întreabă pacientul mirat.

—   Nimic extraordinar, îi răspunde chirurgul. În timpul ope­raţiei craniului, studenţii mi-au aplaudat măiestria. Întrucît semnele de admiraţie nu conteneau, n-am avut încotro. V-am operat şi de apendicită.

Într-un spital din Milano, un afacerist este nevoit să se supună unei operaţii.

—   De altfel, zice el, signore dottore, dacă în timpul cît sunt adormit pomenesc de unele cifre de afaceri, de impozite ne­plătite, fraude sau alte treburi de acest soi, să nu le crezi, că toate acestea sunt minciuni!

—   Domnule doctor, toate eforturile dumneavoastră au fost zadarnice! a murmurat zdrobită proaspăta văduvă.

Slujitorul lui Esculap a privit-o mirat:

—   Degeaba! O, nu, scumpă doamnă! Asta nu! O să vă schimbaţi părerea fundamental primind nota mea de plată!

Un om cade în Tamisa. Cu mare greutate este scos şi internat de urgenţă într-o clinică, unde primeşte primul ajutor. Medicul de serviciu face eforturi desperate ca să-l readucă la viaţă. În sfîrşit, încercarea este încununată de succes. Pacientul — un francez — deschide ochii:

—   O, mon dieu, je suis sauve?

Auzindu-l, doctorul tresare şi, ştergîndu-şi fruntea transpirată, murmură printre dinţi:

—   Mai bine învăţaţi să înotaţi, decît franceza!

Un „maniac" al vitezei a avut un grav accident de circulaţie în timp ce se întorcea spre Stockholm. După ce a părăsit poli­clinica, unde a stat destul de mult, el întîlneşte cîţiva prieteni care se plimbau prin faţa bisericii Riddarkyrkan. Unul îi zice:

—   Cum îţi merge? Si cum de eşti pe jos, tu care nu poţi fără maşină?

—    Asta aşa-i! Diagnosticul a fost de o exactitate mate­matică. Doctorul mi-a spus după operaţie: „peste şase luni de zile vei merge pe picioare, neavînd nevoie de maşină". Aşa s-a şi întîmplat. Merg pe picioare deoarece mi-am vîndut ma­şina, ca să pot achita nota de plată a doctorului!

Un marinar de pe o navă comercială este grav bolnav. Medicul vasului constată că în decurs de cîteva zile marinarul va deceda şi de aceea doreşte să-i înştiinţeze familia printr-o telegramă despre dureroasa stare de fapt. Medicul îl întreabă pe marinar:

—   Cum să mă adresez soţiei dumitale? Scumpă şi iubită soţie?

—   Asta ar fi ceva. S-ar amuza de moarte!

Accidentatul şi-a revenit. Încearcă sa dicteze o scrisoare către soţia sa, folosind ajutorul drăgălaşei surori de caritate:

—   Am luat virajul, am văzut două faruri, apoi m-am trezit la spital. Adăugaţi, vă rog, ...mă îngrijeşte o soră de caritate bătrînă şi urîtă.

—   Se poate!... se revoltă tînăra infirmieră.

—   Scrieţi numai aşa, soră. Nevestei mele îi va face o mare plăcere!

Noaptea pe la ora două, într-un spital din Messina este inter­nată o victimă a Mafiei. Starea pacientului este gravă, deoarece are un cuţit înfipt în spate.

—    Ah, sărmane, spune o frumoasă şi tînără soară de caritate. Te doare foarte tare, nu-i aşa, caro mio?

—   Da de unde, mîrîie rănitul. Mai ales cînd rîd nu simt nimic.

X a avut un accident de maşină şi a fost supus unei operaţii urgente la ochi. În scurt timp după ce i-a fost scos bandâjul, medicul îl întreabă:

—    Cum vă merge? Vedeţi mai bine?

—    Splendid, domnule doctor. Sora de caritate devine pe zi ce trece tot mai atrăgătoare!

Cam pe la miezul nopţii la spitalul de urgenţă apare un bărbat cu leziuni pe antebraţul stîng. După îngrijirile de rigoare i s-a permis să plece. Peste un sfert de ceas, bărbatul s-a înapoiat cu ochiul drept umflat.

—    Ce s-a întîmplat? Alt accident? se minunează doctorul de serviciu.

—    Ştiţi, acasă discuţiile au continuat. Nevastă-mea a mai adăugat un... argument!

—    Domnule doctor, spune proprietarul unei mici ferme bava­reze, alături de mulţumirile mele, trebuie să pun la socoteală şi faptul că vă ocupaţi de mine la ora asta atît de tîrzie!

—    Şi eu voi pune la socoteală acest amănunt. Nicio grijă!

După o operaţie care a durat cîteva ore pacientul a fost readus în camera sa.

—    Mă bucur nespus de mult că totul a trecut, a oftat el mulţumit.

—    Nu te bucura, i-a răspuns colegul de cameră. S-ar putea ca să fie prea devreme! Cînd m-au operat pe mine au uitat înăuntru un pachet de vată şi m-au desfăcut din nou!

În clipa aceea chirurgul şi-a vîrît capul pe uşă:

—    N-a văzut cineva mănuşile mele?

P50