Trei milenii de umor (54)

Directorul este chemat de către minister la telefon. Medicul de serviciu îl caută, dar nu-l găseşte. Peste un ceas, negăsindu-l defel, medicul dă alarma. Întreg personalul spitalului îşi caută directorul, dar eforturile lor sunt zadarnice. În parc, un asistent medical răscoleşte nişte tufişuri de tisă. Un nebun îl bate pe umăr:

—   Ia vedeţi ce este cu bărbatul pe care l-am închis în „rezer­vaţia” mea! Parcă e turbat sau chiar nebun! Auzi ce susţine încontinuu? Că el ar fi director!

Noul absolvent de ştiinţe psihice se duce să-şi ia postul în pri­mire. Medicul-şef al spitalului îl cîntăreşte din priviri cîteva momente, apoi îi spune:

—  Colega, vino să-ţi arăt instituţia unde vei activa de acum iiiiiinte, şi să-ţi prezint cîteva cazuri interesante.

Cei doi trec din salon în salon. Deodată, medicul-şef îl bate discret pe umăr pe noul medic şi-i şopteşte:

—  Îl vezi? Cel de lîngă geam? E cel mai agresiv şi cel mai periculos dintre toţi. Îşi închipuie că e fostul ţar al Rusiei!

—  Fireşte că n-are cum! Acela sunt eu!

Medicul psihiatru vizitează împreună cu un student, repartizat la practică, întregul edificiu al unui spital de boli nervoase. Intr-un salon, medicul se opreşte în faţa unui pacient şi-i spune studentului;

—   Vă atrag atenţia asupra bolnavului acestuia. Este de mult timp internat dar în întreaga perioadă n-a dat semne de nervo­zitate. Pare un caz ordinar de paranoia.

Bolnavul se ridică şi-i trage două palme medicului.

—  Ce s-a întîmplat? Pînă acum aţi fost foarte liniştit! Ce v-a apucat?

—  Iertaţi-mă, domnule doctor! Dacă mă consideraţi paranoic, nu vă pot reproşa nimic. Atît înţelegeţi din boala mea; dar să adăugaţi cuvîntul „ordinar", asta este de-a dreptul jig­nitor!

In Bucureştiul de altădată, doctorul R. a vrut să verifice me­moria unui pacient, internat chiar atunci:

—  După cîte văd din fişa dumitale, eşti birjar de meserie, chiar din Bucureşti. Avînd o activitate de peste douăzeci şi cinci de ani în oraşul acesta, mă ţii minte şi pe mine? Eu folosesc des birjele!

—   Nu, domnule doctor, a rîs pacientul vesel. N-aţi trecut prin mîna mea. Eu sunt birjar de cadavre, lucram la morgă!

Medicul-şef al clinicii de boli nervoase vizitează saloanele. Acolo întîlneşte un bărbat care se scărpina de zor.

—   De ce te scarpini continuu? îl întreabă medicul-şef.

—   Pentru că eu sunt singurul om de pe pămînt care ştie locul exact unde mă mănîncă!

Din neglijenţa femeii de serviciu, fereastra biroului medicului a fost uitată deschisă şi cei doi papagali, unul roşu, celă­lalt verde, au zburat şi s-au oprit pe crengile unui platan apro­piat. Un nebun mai sprinten s-a căţărat şi a prins papagalul roşu.

—   Bravo, bravo! îl încurajează medicul. Acum, adu-1 şi pe celălalt!

—   Celălalt? O, domnule doctor, n-am voie să-l culeg. E încă verde!

Doi nebuni se plimbă sub clar de lună. Unul din ei arata spre astrul ceresc şi întreabă:

—  Ce să fie? Lună sau un felinar?

—   Habar n-am! răspunde celălalt. Vino să vedem dacă are dedesubt vreun stâlp!

Afară plouă, aşa că nebunii stau şi privesc pe fereastra spita­lului. Niciunul nu spune vreun cuvînt. După vreme îndelun­gată, prin curte, trece un medic în halat alb.

—   Uite un medic, zice unul.

—   Îhîî, aprobă cîţiva.

La cîteva minute medicul se întoarce însoţit de alţi doi colegi, cu toţi avînd halatul tradiţional.

—   Uite trei doctori, spune acelaşi.

—   Îhîî, aprobă unul şi adăugă meditativ:

—   Pe aproape trebuie să fie o fabrică de doctori!

Un nebun se apropie de un altul şi, cu un aer conspirativ, îi şopteşte:

—   În noaptea aceasta organizăm o evadare ca-n filme...

—    Cum procedăm?

—    Simplu. Tu aprinzi lampa de buzunar şi eu cobor pe rază. Apoi îmi arunci mie lampa, o aprind şi îndrept raza în sus. E rîndul tău să aluneci pe ea pînă jos...

—   Nici vorbă! îl întrerupe cel de-al doilea. Ce-s prost? Ce-s nebun? Cînd ajung la jumătatea drumului, tu eşti în stare să stingi lampa!

P53