Denumire ştiinţifică: Vitis vinifera.
Prezentare. Viţa de vie este unul dintre cei mai cunoscuţi arbuşti, fiind,
se pare, printre cele mai vechi plante cultivate de om. Face parte din familia
vitaceelor şi se remarcă prin lungimea impresionantă a ramurilor sale, până la
20 de metri. Viţa de vie are o rădăcină foarte puternică. Tulpina, adică
butucul viţei de vie, se remarcă prin consistenţă, grosime şi multe noduri.
Ramurile sunt relativ subţiri, lemnificate şi flexibile, târâtoare, agăţătoare.
Aceste ramuri se mai numesc şi lujeri. Frunzele viţei de vie au formă de inimă,
rareori fiind lobate. Viţa de vie înfloreşte primăvara, inflorescenţele fiind
sub formă de racem. Florile au, de obicei, o culoare galben-verzuie. Fructele
nu sunt altceva decât binecunoscutele bobiţe (bace), dispuse în struguri.
Partea
strict medicinală a viţei de vie nu sunt, totuşi, strugurii, deşi şi aceştia
au, potrivit ultimelor descoperiri, proprietăţi medicinale excepţionale – vinul
însuşi fiind considerat, de multă vreme, aliment şi medicament. Valoare
medicinală au frunzele viţei de vie, din care se prepară mai multe feluri de infuzie,
decoct, ceaiuri medicinale în amestec cu alte plante.
Substanţe active
importante: zaharoză, dextroză, vitamina C, tanin, inositol.
Întrebuinţări. Preparatele din frunzele viţei de vie sunt un agent de
regularizare şi reechilibrare a circulaţiei sanguine – atât la nivel central,
cât şi periferic. Totodată, aceste preparate au proprietăţi astringente şi
diuretice. Flebita este o afecţiune în care preparatele din frunze de viţă de vie
sunt recomandate de multă vreme, accentul fiind pus mai ales pe tratarea
urmărilor acestei boli. De asemenea, preparatele din frunze de viţă de vie se
folosesc şi în tratamentele împotriva hemoroizilor şi a varicelor, cât şi în
tulburări de menopauză. Folosite adesea în alimentaţia curentă, frunzele de
viţă de vie sunt, prin urmare, şi agenţi cu efecte medicinale dintre cele mai
favorabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu