Ziua Femeii

In timpul zilei de ieri, am meditat pe tema semnificatiei sarbatoririi zilei de 8 martie. O zi ca oricare alta, in care nu s-a intamplat niciodata nimic fundamental pentru istoria omenirii. Din punctul asta de vedere nu putem compara Ziua Femeii, sa zicem, cu Pastele. Dar nu o putem compara nici cu trecerea intr-un nou an, cand macar se petrece ceva important. Pur si simplu, o zi ca oricare alta a devenit sarbatoare aproape planetara, printr-o hotarare a ONU. Si cred ca nu-i deloc rau ca s-a intamplat asa.

Mai exista o multime de zile speciale: a copilului, a familiei, a mamei, a tatalui, a batranilor etc etc. Dar niciuna dintre ele nu este respectata de un numar atat de mare de oameni. In multe tari, de 8 martie e zi libera, in altele au liber doar femeile. La noi, toata lumea rade, canta si danseaza (asta ca sa ma exprim eufemistic). Nu stiu cata lume se opreste din agitatie ca sa se gandeasca macar cinci minute la miracolul nasterii, ori sa-si imagineze copilaria fara mama si fara bunica. In general, barbatii le ofera femeilor un buchet de flori si le spun cuvinte mestesugite (cam aceleasi in fiecare an). Multe doamne si domnisoare se retrag apoi in cluburi si restaurante unde o fac lata, in vreme ce domnii, de ciuda, se intalnesc si ei prin diverse locuri, unde golesc nenumarate sticle.

Cred ca in general actiunea de a sarbatori si-a pierdut, la noi, sensul primordial. Indiferent cu ce ocazie, indiferent ce ar fi de sarbatorit, ai nostri se duc sa manance si sa bea. Dar bucuria, fratilor, bucuria ca ai un prieten pe care-l cheama Ion sau Vasile si poti sa-i urezi ceva frumos de onomastica lui, unde e? Sau bucuria ca acum 2014 ani s-a nascut si a murit Cristos, aia mai exista? Sau fericirea ca ai alaturi de tine o sotie care ti-a daruit copii frumosi, sau o mama care te iubeste ca atunci cand erai de-o schioapa? Nu cumva au disparut toate astea si le-a luat locul o unica bucurie, universala, aceea de a manca si a bea?