sâmbătă, 8 martie 2014

Povestile lui Wilhelm Hauff (16)

Caravana ajunsese la marginea pustiului şi călătorii priviră cu bucurie întinderile verii şi desişul pomilor, de a căror plă­cută înfăţişare duseseră lipsă atîtea zile. Într-o vale frumoasă se afla caravanseraiul pe care îl aleseră ca adăpost pentru noapte şi, cu toate că acolo nu era un loc destul de tihnit şi de răcoros, toţi se simţeau mai veseli şi mai încrezători ca oricînd, căci gîndul de a fi scăpat de toate primejdiile şi greu­tăţile călătoriei prin pustiu le deschisese inimile şi-i îmbia la glume şi petreceri.



      Muley, tînărul şi voiosul neguţător, începu să dănţuiască şi să cînte năstruşnic, făcînd să înflorească un zîmbet chiar şi pe chipul aşezat al grecului Zaleukos. Dar el nu se mulţumi numai să-şi înveselească tovarăşii cu cîntece şi danţuri, ci le spuse şi povestea pe care le-o făgăduise; după ce-şi trase su­fletul, începu să istorisească povestea ce urmează.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!