Există meserii „grele” şi „uşoare”?
MARIA STĂNESCU - Membră în Biroul
Consiliului Naţional al Femeilor
— Un răspuns
categoric este dificil de dat. Nu trebuie
să uităm că fiecare meserie are o seamă de dificultăţi specifice. La
femei, ca de altfel şi la bărbaţi — operează
binomul „cerinţe-aptitudini”. Dacă pentru o anume cerinţă profesională ai respectivele
aptitudini, rezolvarea apare evidentă. Şi totuşi, ca să fim realişti, nu
trebuie trecut chiar uşor peste existenta unor diferenţe psiho-fizice
dintre sexe, ceea ce le favorizează sau le îndepărtează de anumite meserii, de unde devin pentru ele „grele” sau „uşoare”. Cunoaşteţi
că structura
masculină este mai propice unor preocupări profesionale care
solicită efortul greu: munca în abataje, în genere, în subteran, ridicarea
de mărfuri în comerţ, etc. Nu-mi propun, desigur,
decît să sugerez domeniile, fără să le determin pe toate, în schimb, femeilor li se potriveşte acele lucrări care solicită o mai mare sensibilitate, uşurinţă, un
travaliu meticulos şi migălos, ordine şi competenţă. Mă refer la electronică,
mecanica fină, optică, ca să ne menţinem doar în
domeniul industrial. Problematica este, evident, mult mai amplă... Şi totuşi,
în determinarea a ceea ce este „greu” sau „uşor”,
extrem de mult depinde de personalitatea fiecărei femei în parte...
— Care este chipul acestei
problematici pentru tinerele din ziua de azi
care nutresc să dobîndească
o calificare, într-o meserie „grea” sau
„uşoară”?
—
In calitatea pe care
o deţin în cadrul Ministerului Educaţiei şi
Invăţămîntului(*), dar şi în cea de mamă, voi
începe prin prefigurarea rolului însemnat pe carc-l deţine şcoala în orientarea profesională a tinerelor.
In şcolile generale,
comisiile de orientare şcolară şi profesională
deţin o pondere însemnată. Nu întîmplător ele au în
componenţa lor
pe directorul unităţii de învăţămînt, diriginţii claselor
a VIII-a, două-trei
cadre didactice, secreretarul organizaţiei U.T.C.
din şcoală, preşedintele comitetului de părinţi, reprezentanţi ai upor întreprinderi economice cu
cerinţe mai mari în forţă de muncă, medicul şcolar.
Pentru orientarea tinerelor
spre tipurile şi profilurile de şcoli corespunzătoare aptitudinilor acestora,
prevederile planurilor de şcolarizare şi necesităţilor de cadre calificate ale
economiei judeţului comisiile desfăşoară, atît pe parcursul claselor V—VIII cît şi în perioada înscrierii în clasa a
IX-a, o susţinută activitate în rîndurile elevilor şi părinţilor,
urmărind: cunoaşterea temeinică a elevilor, a
înclinaţiilor şi dorinţelor acestora; cunoaşterea de către elevi şi părinţi a
liceelor pe tipuri şi profiluri; discutarea, în mod individual, cu
elevii claselor a VIII-a şi cu părinţii acestora, recomandîndu-le,
în cadrul sfatului de orientare, înscrierea tinerilor
la tipurile şi profilurile de licee care corespund cel mai bine aptitudinilor
lor, în concordanţă cu planurile de şcolarizare şi necesarul de forţă de muncă; organizarea unor acţiuni de cunoaştere
nemijlocită a liceelor respective, precum şi a unităţilor pentru care acestea
pregătesc cadre; sprijinirea acţiunii de încheiere a contractelor dintre elevi şi reprezentanţii
întreprinderilor interesate în pregătirea forţei de muncă; asigurarea
înscrierii tuturor promovaţilor clasei a VIII-a
în prima treaptă de liceu.
— Care sînt meseriile cele mai
solicitate de dezvoltarea economiei naţionale în
actualul cincinal şi în practicarea cărora o mare
pondere este prevăzută să o deţină fetele?
— Creşterea puternică a
forţelor materiale de producţie pe baza revoluţiei tehnico-ştiinţifice contemporane, dezvoltarea în ritm înalt a întregii
economii naţionale face ca şi în actualul cincinal numeroase meserii să
cunoască o intensă solicitare, fetele avînd acces la oricare dintre ele.
Ţinînd seama de sarcinile specifice pe care le ridică înfăptuirea actualului
plan cincinal, o atenţie deosebită se acordă pregătirii muncitorilor
calificaţi în meserii dintr-o scamă de ramuri
industriale de bază, îndeosebi din construcţia de maşini. Mă refer în primul
rînd la o seamă de domenii, cum ar fi electronica, optica, mecanica fină.
Amintesc apoi vastul şi complexul domeniu al chimiei. Se intenţionează deci intensificarea participării
femeilor la dezvoltarea ramurilor de vîrf, purtătoare ale progresului tehnic,
unde încă de pe acum aportul lor ajunge să reprezinte pînă la 50 la sută din
personalul încadrat. Apoi, în agricultură, unde şi în prezent cel mai mare
volum de muncă este realizat de către femei, se face
simţit aportul lor tot mai calificat, în legumicultură, horticultură, avicultură şi sericicultură. Cincinalul actual solicită tinerele
fete în meserii pentru nevoile industriei textile, a confecţiilor, alimentară,
pentru circulaţia mărfurilor; de asemenea, în
profesiuni necesare dezvoltării învăţămîntului, ştiinţei şi culturii, ca şi ocrotirii sănătăţii şi
asistenţei sociale.
—
Ce categorii de şcoli
pregătesc asemenea cadre?
— După cum se ştie, pregătirea forţei de muncă, a cadrelor
necesare tuturor ramurilor de activitate constituie atributul esenţial al
învăţămîntului de
profil. Se poate spune cu satisfacţie că majoritatea viitorilor muncitori calificaţi,
ct şi a altor cadre, se află, de pc acum, în diferite
forme de pregătire care le asigură însuşirea, din evantaiul larg al
profesiunilor, a meseriei preferate. In acest sistem
naţional de pregătire a forţei de muncă,
fetele deţin o pondere tot mai mare, după cum urmează: peste 34 la sută în
liceele industriale, 55 la sută în liceele
agro-industriale, aproape 82 la sută în
liceele economice, 91 la sută în liceele sanitare, 92
la sută în liceele pedagogice etc.
După cum se vede deci, liceele industriale continuă să fie încă un domeniu vast, care solicită la studii tot mai multe fete doritoare să-şi
însuşească diverse meserii. Intre aceste licee voi specifica mai întîi pe cele de electronică, cu calificare în
meseriile: electronist (pentru instalaţii şi
echipamente de automatizare, pentru radio,
televizoare şi alte aparate electronice, pentru tehnica de calcul), electrician
(pentru centrale şi reţele electrice). In liceele de mecanică fetele îşi pot însuşi meseria de strungar, lăcătuş, sudor, mecanic (de aparate, mecanică
fină etc.). Liceele de chimie pregătesc muncitori chimişti (la fabricarea
produselor organice, a produselor anorganice şi a îngrăşămintelor, la prelucrarea
ţiţeiului şi petro-chimiei, a celulozei, hîrtiei şi fibrelor artificiale). In liceele industriei
uşoare sînt
pregătite fete pentru meseriile: ţesător, pregătitor (la filare şi ţesere),
ţesător-restaurator covoare, tricoter, confecţioner (industrial de îmbrăcăminte
şi lenjerie din textile), finisor (de
textile), confecţioner (de articole din cauciuc şi textile cauciucate, de
încălţăminte, de articole tehnice din piele şi înlocuitori). In liceele industriei
alimentare se pregătesc preparatori de produse făinoase, zaharoase,
operatori (la fabricarea amidonului, dextrinei şi
glucozei, la fabricarea uleiurilor, în industria alimentară extractivă).
In liceele de construcţii şi de
materiale de construcţii se pregătesc muncitori
zugravi-vopsitori, instalatori tehnico-sanitari în construcţii-montaj, operatori la fabricarea materialelor de construcţii.
Liceele
de prelucrarea lemnului formează următoarele cadre:
tîmplar finisor-lăcuitor-vopsitor, confecţioner de parchet şi alte articole din lemn, operator la fabricarea
cherestelei a placajului, panelului şi furnirului, la fabricarea plăcilor
aglomerate din lemn (PAL) şi plăcilor fibro- lemnoase
(PFL).
...Evident, am optat — în cazul nostru — numai pentru
cîteva domenii profesionale, cunoscîndu-se faptul că gama posibilităţilor este cu mult mai
amplă.
—
Cum pot sprijini părinţii
eforturile
instituţiilor de învăţămînt în privinţa orientării
şcolare şi profesionale a copiilor?
— Familia a exercitat şi
continuă să exercite o puternică influenţă asupra copiilor în alegerea şcolii
şi profesiunii, impunîndu-şi, nu odată, opinia, ceea ce-i sporeşte
considerabil responsabilitatea. Pornind de la faptul că orientarea şcolară şi
profesională a elevilor constituie o sarcină a şcolii, familiei şi organizaţiilor
dc tineret, considerăm că datoria principală a părinţilor este aceea de a conlucra strîns cu şcoala, sprijinind-o în
cunoaşterea particularităţilor psiho-fizice
ale copiilor, în formarea capacităţilor dc autocunoaştere şi autoapreciere, în cultivarea înclinaţiilor şi
aptitudinilor, a unei atitudini înaintate faţă de muncă.
(*) A fost adjunct al ministrului educaţiei şi învăţămîntului pînă în luna august 1978.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu