Romania needucata (4)

Cazul Gica Popescu

Gica Popescu, fostul international roman, unul dintre marii nostri fotbalisti, a intrat la puscarie pentru fapte grave: inselaciune, evaziune fiscala si spalare de bani. El a fost condamnat si s-a dus unde-i e locul: la penitenciar. Imediat, o sumedenie de romani de toate confesiunile, meseriile, varstele si sexele au inceput sa vorbeasca despre o cerere de gratiere. La unele posturi de televiziune se discuta despre asta de dimineata pana seara. Romanii needucati, bulucindu-se precum galeria lui U. Craiova, semneaza petitii, scriu scrisori, plang si isi smulg parul din cap: Baciul trebuie neaparat gratiat - Basescu sa-l gratieze imediat.

Faptul ca romanii s-ar dori ca Popescu sa iasa din puscarie este firesc. Sunt convins ca si americanii si-ar fi dorit ca Mike Tyson sa iasa, dupa ce a fost bagat la zdup pentru viol. De cate ori un personaj de asemenea talie intra la puscarie, publicul si-ar dori ca el sa fie eliberat. Numai ca ceea ce se petrece la noi e dincolo de orice inchipuire. De la a simti asa, o compasiune pentru un mare sportiv care a ajuns la puscarie si pana la a semna petitii si a te holba non stop la televiziunile unde i se plange respectivului pe umar e o distanta foarte mare. Ori romanii needucati exact asta fac. Si cand sunt intrebati daca ar vrea ca Popescu sa fie gratiat, incep de indata sa explice cum ca lucrul asta e de la sine inteles, ca Popescu a jucat la Barcelona, ca a castigat Cupa UEFA si Cupa Cupelor, precum si multe alte lucruri interesante din cariera marelui fotbalist. Aceasta logica a omului needucat este uimitor de simpla: Popescu a fost un mare campion ==> Popescu nu trebuie sa stea la puscarie. Carevasazica, in cazul marilor campioni, legile nu mai trebuie sa functioneze, ei avand dreptul sa comita linistiti fel de fel de infractiuni. Degeaba ii explici romanului needucat ca fiecare om trebuie sa plateasca pentru faptele lui, el iti raspunde invariabil: "asa e, dar sa nu uitam ca omul asta a facut gloria Romaniei".

Mai mult decat atat, cei care cer gratierea lui Popescu, fac un demers pe de-antregul nelegal. Dupa cum se stie, doar rudele de gradul I ale unui condamnat au dreptul sa ceara gratierea lui. Asadar, petitiile semnate le mii si mii de romani needucati n-au nicio valoare. In SUA sau in Germania, in Elvetia sau in Norvegia, astfel de actiuni ar fi privite cu uimire de populatie. Cat or fi de prosti unii de prin tarile cu democratie autentica, macar lucrul asta l-au priceput: legea trebuie respectata de toata lumea, fara nicio exceptie. 

Dar hai sa zicem ca legea romana ar da dreptul oricarui cetatean sa solicite gratierea cuiva. In cazul asta, o lista lunga de semnaturi ar putea fi inaintata presedintelui, dar, atentie, lungimea ei n-ar avea nicio insemnatate, intrucat gratierea nu devine in niciun caz obligatorie. Chiar si daca ar exista o petitie pe care au semnat 15 milioane de romani, inclusiv copiii, bolnavii, detinutii, batranii netransportabili etc, asta tot nu ar avea un caracter obligatoriu: presedintele ar putea sa tina seama de ea, dar ar putea la fel de bine s-o ignore. Asta e si asta nu pricepe romanul needucat. Ca pe vremurile de trista amintire, acesti needucati isi inchipuie ca daca se strang mai multi, oricine poate fi induplecat. Asa se petreceau lucrurile de multe ori in regimul lui Ceausescu: unul comitea nu stiu ce infractiune si, ce sa vezi, odata se infiinta colectivul de oameni ai muncii din care provenea respectivul si-l rugau frumos pe tovarasul militian sa fie indulgent, pentru ca omul e la prima abatere, plus ca in anii din urma a facut numai lucruri bune, a spart norma, a adus inovatii, a castigat concursuri de citate din operele lui Marx si a participat la brigada artistica. Si chestia tinea, omul era spalat, facut ca nou si gata. Cei care cer azi gratierea lui Popescu au acelasi tip de gandire: "ia hai sa ne adunam cat mai multi si sa-l rugam pe presedinte sa fie indulgent, ca uite, Baciul a dat bine cu sutul in minge, a jucat la Galatasaray si Hannover 96, ne mandrim cu el si vrem sa-l vedem liber".