vineri, 7 martie 2014

Faceti-va bine (342)

Virnanţul
Denumire ştiinţifică: Ruta graveolens.
Denumire populară: rută.
Prezentare.  Virnanţul  este  o  erbacee  cu  dezvoltare  medie,  aparţinând  familiei rutaceelor. În mod obişnuit, planta are o înălţime de 50 cm, dar poate ajunge şi până la un metru. Tulpina este lemnificată şi are numeroase ramificaţii. Florile, de culoare galben-verzuie, sunt grupate în vârful ramurilor. Fructul este o capsulă. Virnanţul se întâlneşte mai rar în flora spontană, fiind cultivat, prin grădini, ca plantă ornamentală. 
Virnanţul este cunoscut şi ca plantă aromatică. Mirosul său – specific, persistent – nu este prea plăcut. Pentru uz medicinal se culeg frunzele, ramurile cu flori, dar poate fi utilizată şi planta în întregul ei. Se prepară infuzie, pulbere, decoct, extract.
Substanţe  active  importante:  o  substanţă  specifică    rutină,  cumarină,  ulei esenţial, săruri minerale, alcaloizi. Una dintre cele mai active substanţe este uleiul de virnanţ. Virnanţul este o plantă otrăvitoare. Chiar şi la o simplă atingere a plantei, pielea omului se poate irita.
Întrebuinţări. Virnanţul  are  proprietăţi  sudorifice,  antispasmodice,  vermifuge, antialgice, antiinflamatoare, sedative, avortive. Reglează ciclurile menstruale, combate isteria, melancolia, epilepsia, palpitaţiile, vertijul, bufeurile, ponderează variaţiile de ritm cardiac. Preparatele de virnanţ sunt recomandate şi în reumatisme. Au, de asemenea, efecte pozitive şi în tratamentele împotriva viermilor intestinali, a sângerărilor şi rănilor gingivale, a înţepăturilor de insecte sau a muşcăturilor de animale veninoase. Deoarece  are  o  serie  întreagă  de  contraindicaţii,  fiind  o  plantă  periculoasă, virnanţul va fi utilizat numai sub îndrumarea specialistului.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!