Educatie sanitara in comunism (4)

Doi prieteni, două greşeli

In fiecare dimineaţă, cînd se trezeşte din somn, îna­inte de a se îmbrăca şi a pleca la şcoală, Nicuşor se spală cu apă şi cu săpun pe faţă, pe urechi, pe gît, se piaptănă şi-şi perie părul.

Dar o deosebită atenţie dă Nicuşor spălatului din­ţilor. Nu există dimineaţă în care să nu-l vezi spălîndu-şi dinţii cu periuţa şi cu pasta de dinţi. El întinde pasta pe periuţă, apoi freacă dinţii de-a lungul lor, de cîteva ori.

    Ce băiat curat e Nicuşor! desigur că aşa veţi spune cu toţii. Nimic de zis. Este foarte bine că Nicuşor s-a obişnuit să se spele în fiecare dimineaţă pe dinţi.

Şi totuşi Nicuşor face două greşeli foarte mari.

Ştiţi care sînt?

Iată-le!

Prima greşeală pe care o face e că nu-şi spală dinţii şi seara. Nicuşor nu se spală pe dinţi decît dimineaţa. Despre spălatul pe dinţi seara înainte de culcare nici pomeneală. „Ce trebuie să mă mai spăl şi seara dacă mă spăl dimineaţă^”, şi-a zis Nicuşor atunci cînd me­dicul şcolii le spunea copiilor că dinţii trebuie spălaţi în mod regulat seara, înainte de culcare, şi dimineaţa, după sculare.

Este într-adevăr foarte plăcut să te speli pe dinţi dimineaţa. Ai gura răcorită şi te simţi înviorat.

Dar cît de necesar este să-ţi speli dinţii seara îna­inte de culcare... ‘

Şi iată de ce:

    După mesele din timpul zilei, rămîn totdeauna între dinţi resturi de alimente. În timpul nopţii, aceste res­turi de mîncare rămase între dinţi, putrezesc. Copilul care nu se spală pe dinţi seara înainte de culcare, cu timpul va ajunge să aibă dinţii stricaţi.

De aceea, este nevoie ca resturile de alimente rămase între dinţi în timpul zilei să fie îndepărtate totdeauna înainte de culcare.

Să nu faceţi greşeala pe care o face Nicuşor.

Dimpotrivă. Spălaţi-vă dinţii totdeauna seara înainte de culcare! Şi nu uitaţi să-i spălaţi şi dimineaţa după ce v-aţi sculat.

A doua greşeală a lui Nicuşor e că nu ştie cum să-şi spele dinţii.

El îşi freacă dinţii numai de la dreapta la stînga şi de la stînga la dreapta, adică de-a lungul şirului de dinţi.

Dar ştiţi ce se întîmplă?

Dacă vă veţi spăla astfel dinţii, firele de păr ale periuţei nu vor putea pătrunde printre dinţi şi nu vor scoate afară de acolo resturile de alimente.

Ca să vă daţi mai bine seama de acest lucru faceţi următoarea experienţă: luaţi un pieptene şi băgaţi între dinţii lui bucăţele de vată. Luaţi apoi o perie veche de dinţi pe care nu o mai foloseşte nimeni şi frecaţi de-a lungul pieptenului dinţii acestuia de la dreapta la stînga şi de la stînga la dreapta.

Ştiţi ce se va întîmpla? Bucăţelele de vată vor rămîne neatinse între dinţii pieptenului.

Acelaşi lucru se întîmplă şi cu resturile de mîncare. Ele vor rămîne între dinţi şi vor putrezi acolo peste noapte, chiar dacă ne spălăm în fiecare seară înainte de culcare.

Încercaţi însă să frecaţi cu periuţa dinţii aceluiaşi pieptene prin mişcări de sus în jos şi de jos în sus. In cîteva clipe, nu va mai rămîne nicio bucăţică de vată.

Şi nici între dinţii voştri nu vor mai rămîne resturi de alimente, dacă vă veţi spăla dinţii nu numai de la dreapta la stînga şi de la stînga la dreapta, ci şi de sus în jos, dinspre gingie spre marginea dinţilor atît pe feţele din afară cît şi pe partea dinăuntru a lor.

Aţi văzut desigur, unii copii cu dinţi albi şi stră­lucitori. Ce dinţi frumoşi au!

Vreţi să aveţi şi voi asemenea dinţi?

Spăiaţi-vă totdeauna dinţii cu periuţa şi cu pasta de dinţi, atît seara înainte de culcare, cît şi dimineaţa. De asemenea, după fiecare masă clătiţi-vă bine gura cu apă.

Şi dacă periuţa de dinţi vă este aşa de folositoare pentru a vă îngriji cum trebuie dinţii, nu credeţi oare că este cazul să-i daţi şi ei o deosebită îngrijire?

Nu ţineţi niciodată periuţa în locuri unde se poate murdări. De fiecare dată, după ce aţi folosit-o, spălaţi-o şi puneţi-o cu firele de păr în sus într-un pahar curat.

Sînt unii copii care au mare frică de dentist. Să nici nu audă de el.

„Fănele, hai la dentist să-ţi controleze dinţii”, zice mama băiatului ei.

Dar ia-l pe Fănel de unde nu-i. Îl strigă maică-sa de zor, îl caută... Unde-o fi Fănel ? Unde să fie! S-a as­cuns! Da. Inchipuiţi-vă că sînt unii copii care, la fel ca Fănel, se ascund, ori de cîte ori trebuie să meargă la dentist.

Se duc ei totuşi pînă la urmă la dentist. Dar ştiţi cînd? Tîrziu de tot, tocmai cînd dinţii au început să-i doară şi li s-a umflat obrazul. Ca să nu ajungem pînă aici, este nevoie să mergem la dentist odată sau de două ori pe an.

De multe ori boala de dinţi începe fără să ne dăm seama. Dentistul însă poate descoperi la timp o boală începătoare a dintelui şi va lua măsurile necesare. In felul acesta, boala de dinţi poate fi uşor vindecată fără să simţim dureri.

Să nu facem ca Fănel!

     Nici ca Nicuşor.
Ionel Dorobanţu

  Cap3