Trei milenii de umor (53)

—   Mă doare măseaua de-mi ies din minţi. Am încercat toate medicamentele dar...

—   Chiar toate? Mă îndoiesc. Eu cunosc o rădăcină. Dacă o ţii în mînă îţi trece durerea de măsele, parcă ţi-ar lua-o cineva...

—   Ce tîmpenie! Fugi de aici cu superstiţiile acestea băbeşti!

—   Greşeşti! E vorba de rădăcina dintelui bolnav! Ce zici?

Un pacient cu falca umflată traversează strada şi sună cu frică la uşa cabinetului dentar. Stăpîna casei deschide şi-i spune:

—   Dentistul nu este acasă. E plecat în provincie pentru două zile.

Partea neumflată a feţei pacientului se luminează de fericire.

—   Mii de mulţumiri, doamnă! Mii de mulţumiri! Vreţi să-mi mai spuneţi ceva?

—   Ce anume, domnule?

—   Cînd va mai lipsi domnul doctor?...

Vizitatorul se codeşte să ocupe loc pe scaun. Ca să fie convin­gător, stomatologul spune cu voce foarte mieroasă:

—    Eu mi-aş fi extras de mult măseaua cariată, dacă era a mea!

—    Eu la fel, se grăbeşte să răspundă celălalt, dacă era a dumitale!

—    Aşa, spune dentistul, deschideţi gura larg. Dar ce văd? Aveţi limba complet neagră! Sunteţi bolnav?!...

—    Nu. Totul mi se trage de la whisky, răspunde rîzînd pacien­tul. Am avut o sticlă plină sub braţ, sticlă pe care am scăpat-o pe stradă. Bineînţeles că s-a spart, iar lichidul s-a vărsat pe jos.

—    Cu toate acestea nu înţeleg. N-am văzut încă wisky de cu­loare neagră...

—    Wisky-ul nu, dar asfaltul era proaspăt turnat!

Pacientul se revoltă.

—     Cum? Treizeci de franci pentru o simplă extracţie, pe care aţi făcut-o şi fără anestezic? E prea mult. În altă parte o ase­menea intervenţie costă doar zece franci...

—   S-ar putea, recunoaşte senin medicul. Dar dv. aţi răcnit atît de înfiorător, încît mi-au fugit toţi pacienţii din sala de aştep­tare!

Psihiatrul încearcă vindecarea bolnavului printr-o metodă hip­notică. însoţindu-şi cuvintele sugestive cu mişcări adecvate ale mîinilor. El murmură:

—    Acum dormiţi... Dormiţi adînc... Bine, foarte bine. Acum aţi părăsit oraşul, sunteţi într-un accelerat, care merge spre sud. Ascultaţi-mi voinţa! Aţi ajuns la Cannes!

Aici, pacientul tresare:

—    Nu-s scumpe camerele pe aici? Ce-ar fi să alegem o loca­litate mai ieftină?

Medicul de boli nervoase încearcă să descopere sursa tulbură­rilor psihice apelînd la descrierea viselor.

—    Spuneţi-mi ce-aţi visat astă-noapte?

—    A fost îngrozitor! se lamentează pacienta. Visam că treceam goală puşcă pe bulevard. N-aveam decît o pălărie pe cap.

—    V-aţi ruşinat f oarte tare, nu-i aşa?! întreabă plin de înţelegere medicul.

—    Şi încă cum! Era o pălărie ieftină şi-n plus eticheta cu preţul nu era ruptă!

Uşa unui cabinet vienez se deschide şi psihiatrul vede intrînd o mamă cu o fată de 19—20 de ani.

—    Ce are fata? întreabă medicul.

—    Işi închipuie că este găină!

—    De cînd are acest simţămînt?

—    De vreo 2—3 ani, cam aşa!

—    Da? Atunci, de ce aţi venit de-abia acum la mine?

—    S-au scumpit ouăle!

—    Sunteţi surmenat la maximum! constată specialistul de boli nervoase, încheindu-şi îndelungatul consult.

—    De la pescuit mi se trage, domnule doctor!

—    Pescuit ziceţi? Imposibil. Tocmai pescuitul este o metodă recomandată în cazurile de epuizare nervoasă!

—    Habar n-aveţi, domnule doctor! Aţi încercat vreodată să pescuiţi fără cîrlig?

In pacient vine la psihiatru. Scoate tabachera, alege o ţigară, o rupe în două şi-şi îndeasă tutunul în cele două nări.

Medicul îl priveşte stupefiat:

—    Aveţi într-adevăr nevoie de ajutorul meu!

—    Exact, domnule doctor! aprobă bolnavul. Vă rog să-mi daţi un foc!

Către ora prînzului, o femeie intră în cabinetul psihiatrului. Acesta pune de o parte revista ilustrată pe care o răsfoia plictisit, şi o întreabă:

—   În ce problemă, stimată doamnă?

—   Soţul meu... tot timpul liber şi-l sacrifică timbrelor poş­tale!

—   Asta nu-i grav, zice medicul, devenind atent. Şi eu pro­cedez la fel!

—   Da, dar el roagă prietenii, cunoştinţele şi colegii să-i procure timbre. Corespondează cu fel şi fel de persoane...

—   Perfect normal. Orice filatelist procedează identic!

—   Da, dar el a început să colinde consulatele şi ambasadele, obţinînd chiar şi de acolo timbre străine!

Psihiatrul se ridică fulgerător. Aruncîndu-şi halatul şi îndreptându-se spre uşă, el a apucat să mai strige:

—  Mii de draci! Cum de nu mi-a trecut prin cap asta?!...

—   Domnule doctor, spune o femeie specialistului în boli ner­voase. Soţului meu i s-a deranjat ceva la creier. Adesea se întîmplă să-i vorbesc ore întregi despre ceva şi descopăr re­voltată că n-a reţinut niciun cuvînt!

—   O, scumpă doamnă, rîde specialistul. Aceasta nu-i o boală. Este de-a dreptul talent.

Într-un ceas de răgaz, doi medici psihiatri schimbă păreri. Unul zice:

—   Îl ştii pe cel din salonul 3? Acela care-şi închipuie că este Ludovic al XIV-lea? Nu-ţi face impresia că se simte mai bine?

—   Ba da. Acum zice că e Ludovic al XIII-lea!

Samuel este un vechi prieten al psihiatrului. Cum a intrat pe uşa cabinetului, acesta l-a întîmpinat:

—   Hallo, Sam! Ce mai faci? Cum îţi mai merge?

—   Hallo, Doc! Nu prea mă laud. Sunt puţin nervos. Este ex­plicabil. Am avut o copilărie blestemată cu acest frate vitreg al meu, care mi-a măcinat nervii în mod sistematic. E un sadic. Cînd eram mici şi el făcea vreo boroboaţă, eu trăgeam scurta, îndeplineam vreo faptă caritabilă, el era lăudat faţă de toată lumea. Am cunoscut o fată bună, eu am curtat-o, el a luat-o în căsătorie. Pe lîngă asta, săptămînal îmi face cîte o şicană. Nu mai pot, am nervii zdruncinaţi, domnule doctor.

—   De ce nu te desparţi de el?

—   Nu mai e cazul. Sunt pe deplin răzbunat. Acum am murit şi i am lăsat lui toate grijile, inclusiv cheltuielile de înmormîntare...

La miezul nopţii cineva sună la poarta spitalului de boli ner­voase. Abia adormit, portarul se trezeşte cu greu:

—     Hhha! Cine-i?

—   Cine să fie? Un cetăţean!

—   Şi ce doreşti?

—  Vreau să intru. Mi-am pierdut toată averea la cărţi şi simt că nu mai sunt în toate minţile. Doresc să fiu consultat imediat.

—   Cum, la ora asta? Mda! Intră, dumneata trebuie să fii într-adevăr nebun!

Noul director soseşte din Capitală ca să preia conducerea spi­talului de boli nervoase, situat undeva în fundul provinciei. Plictisit şi scîrbit, directorul coboară din maşină. Îl aşteaptă însă o plăcută surpriză. Toţi pacienţii stau frumos aliniaţi în curtea instituţiei. Acest lucru a trezit interesul directorului.

Observă însă că unul din cei prezenţi stătea indiferent cu mîinile în buzunarele pantalonilor.

—    Hei, strigă enervat directorul. De ce nu vrei să intri în rînd? 
—    Eu? Nu-s nebun, sunt doar paznic!

Directorul se instalează în noul birou. El îl întreabă pe con­tabil:

—    Unde este predecesorul meu?

—   Oum nu ştiţi? E chiar aici în clădire.

—  Aici, în clădire? În ce calitate?

—  Ca pacient.

—   Dar ce-a păţit?

—   Ceva foarte bizar. Fiind un mare iubitor de mişcare, prac­tica diferite sporturi. Cu două săptămîni în urmă şi-a cumpărat un nou bumerang. Încercînd să scape de cel vechi a înebunit.

A doua zi dimineaţa, directorul inspectează instituţia, a cărei conducere i-a fost încredinţată. În grădină nimereşte peste un nebun, care smulgea buruieni fără să-l bage în seamă.

—   Ştiţi cine sunt eu? i s-a adresat puţin iritat noul director.

—   Habar n-am!

—   Atunci am să v-o spun: profesor universitar, doctor în ştiinţe psihologice, doctor honoris causa, membru corespondent al Academiei de ştiinţe.

—   Grozav! Grozav! N-am ce zice! Opreşte-te însă, omule! La mine tot aşa a început!

Abia a trecut o săptămînă de la instalarea noului director, că instituţia a trecut prin clipe grele. Întîi a fost incendiul care a cuprins corpul central, apoi evadarea unor pacienţi din secţia specială, unde erau internaţi cei mai periculoşi indivizi. În hărmălaia născută cu acest prilej, directorul întîlneşte un grup numeros pe o alee a parcului:

—   I-aţi prins pe cei opt evadaţi?

Unul din paznici face un pas înainte şi spune:

—   Care opt? Am prins douăzeci şi trei de inşi de prin împre­jurimi şi nu chiar pe orişicine! Am ales din aceia care căscau gura la foc, pe cei ce se împotriveau cel mai aprig...

P52