miercuri, 26 martie 2014

Mici intamplari cu animale (208)

Sunt oare impresionate animalele de moartea semenilor? (1)
Am văzut scene care m-ar face să răspund „nu!" — şi am văzut altele care îmi spun că animalele au conştiinţa morţii, ştiu că un tovarăş mort înseamnă primejdie şi sunt impresionate de văzul unui semen ucis. Mi se desprind din amintiri trei scene.
In tinereţe călătoream des cu trenul între Blaj şi Praid. Ori­cît de trîndav înainta acest tren de linie secundară, s-a în­tîmplat odată că a surprins în apropierea unei comune săseşti două bivoliţe, care păşteau pe linie. Pe una locomotiva a luat-o în bot, a sfărîmat-o, împrăştiindu-i sîngele şi maţele pe o în­tindere de cîteva zeci de metri. Mare agitaţie; trenul fluieră şi se opreşte în scrîşnirea frînelor, călătorii sar şi forfotesc, bă­trîna care adormise lîngă bivoliţe ţipă meliţînd din braţe; mi­rosea locul a intestine sfîşiate şi a iarbă semidigerată. Toată lumea agitată... în afară de cealaltă bivoliţă, care păştea mai departe liniştită pe lîngă şine şi abia învrednicea cu cîte o pri­vire apatică şi stupidă stîrvul tovarăşei sale.
Nu mi-s dragi aceste animale diforme, spîne, murdare, cu priviri după care nu ştii nicicînd dacă nu mocneşte un gînd duşmănos. Bruta aceasta însă, atît de nesimţitoare, m-a scos din fire. Am luat de pe terasament o piatră şi, spre mirarea ce­lorlalţi călători, am izbit în bivoliţă, cum am putut mai tare. Ea a scuturat din piele ca de muşte şi a ronţăit mai departe iarbă...
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!