Pescuiam pe o vale
foarte accidentată, acoperită pe alocuri de cetinile molizilor de pe mal şi plină de căzături. Am încercat cu musca şi n-am avut decît
scîrbă. Cum trebuia să duc acasă păstrăvi (eram la o cabană şi proviziile se cam topiseră), şi cum nici nu mai încăpea în mine necazul cu atîtea
musculiţe
aninate şi
rupte prin cetină,
am pus cîrlig mare, am scurtat sfoara şi, prinzînd din nisip scarabeii, am început
să
pescuiesc cu momeala aceasta. Cîrligul mare şi afundat pînă la albie se mai prindea în
lemnele şi rădăcinile de pe fund, iar odată, cînd a rămas înfipt bine într-un trunchi înţepenit pe fundul unei
bulboane, n-am avut ce să-i fac, am tras şi am rupt struna. A rămas cîrligul în fundul apei, prins în trunchi.
Mi-a părut
rău
de el, era un cîrlig Hardy, de o factură specială, foarte prinzător.