Eram la vînătoare de cocoşi. Am plecat după-masă de la cabană, ca să ajung la timp acolo unde îmi
stătea
gîndul. Treceam printr-o pădure bătrînă de molid, al cărei covor de muşchi şi de ace uscate înghiţea zgomotul paşilor. Deodată mi se pare că aud ceva cu totul neobişnuit pe aici. Mă opresc şi aud lămurit cum... sforăie un om. Am înţeles în clipa aceea spaima lui Robinson Crusoe, care în singurătăţi a văzut deodată urmă de om. Închipuirea a început să-mi lucreze. Paznicul rămăsese la cabană, lucrători la pădure nu erau pe acolo — numai
om rău
putea să
fie. Instinctiv smucesc arma de pe umăr şi îi iau piedica, după ce trec din magazin în ţeavă primul cartuş, în grabă, fără a evita zgomotul obişnuit la carabinele cu repetiţie.
Sforăitul continuă. Caut în jur şi descopăr lîngă tulpina unui molid cu
cetina joasă...
un căprior
dormind. Căpriorul
sforăia. Hrrrr-hrrr. Aici, nu
mai departe de cîţiva
metri de mine. Nu m-a auzit venind, nu s-a trezit la manevrarea închid zătorului armei, nu mă simte cum stau lîngă el şi îl fixez. Să încerc dacă îmi ia vînt. Îl înconjur, ca ori de unde ar trage boarea să mă simtă. Căpriorul nici nu se sinchiseşte şi nu sare decît atunci cînd
lovesc destul de tare cu bocancul într-un
buştean
căzut.
Deci nu numai ca nu
m-a văzut,
avînd ochii închişi, dar nici urechile nu
m-au auzit şi
nici nasul lui fin nu m-a simţit. Într-adevăr somn greu.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor