In august,
pe vremea alergatului căprioarelor, stăteam la pîndă într-un pătul dintr-un
teren de munte. Patulul era clădit cu măiestrie între patru molizi mari din
marginea unei tăieturi presărate cu mici boschete de brădui. A fost şi amurgul
din ziua aceea unul dintre nenumăratele pe care le-am petrecut în amvonul înalt
al observatoarelor, şi care au cuprins poate ceasurile cele mai pline de
încîntări din cariera mea de vînător.
Un blog pentru linistea adultilor
Totalul afișărilor de pagină
Se afișează postările cu eticheta caprior. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta caprior. Afișați toate postările
joi, 27 martie 2014
miercuri, 19 martie 2014
Mici intamplari cu animale (204)
Mergeam
călare pe un plai nebătătorit încă în anul acela de oieri, ca să străbat pînă
la o colibă din apropierea unei tăieturi, în care voiam să aştept un căprior.
Deodată calul dă semne de nelinişte, sforăie, se opreşte. Nu observ nimic, nu
aud nimic. Dar calul, cu simţurile lui mai agere, nu se putea înşela; era ceva.
Am
descălecat, am priponit calul şi în curînd am găsit cadavrul unui căprior. Avea corniţele curăţite de moţ — era prin 10 mai — era
aproape complet năpîrlît, căprior în toata puterea. Putea să fie căzut cel mult
de o zi — nu avea niciun semn de descompunere.
duminică, 16 martie 2014
Mici intamplari cu animale (202)
Dintre sălbăticiunile
mari şi mai ales dintre cele care formează obiectivul vînătorii, puţine mor de
bătrîneţe. Arma de foc, capcanele şi odioasa otravă le taie multora
firul vieţii. Nu ne dăm însă seama cîte mor de boli, în afară de secerişul pe
care îl face moartea în puiet. Epizootiile, care izbucnesc deodată, sunt în
stare să golească în scurtă vreme un teritoriu întins de mistreţi, iepuri,
căprioare, capre negre, fazani şi altele. O listă întreagă de paraziţi le chinuiesc,
le slăbesc şi pe unele le omoară, felurite boli necontagioase le aduc suferinţe
neştiute de om şi le iau viaţa. O vietate bolnavă este un spectacol extrem de
dureros şi, oricît de împietrit ai fi din fire, dacă îţi dai seama de
suferinţele fără leac şi alinare prin care trece nu e cu putinţă să nu simţi
milă.
miercuri, 16 ianuarie 2013
Mici intamplari cu animale (127)
Eram la vînătoare de cocoşi. Am plecat după-masă de la cabană, ca să ajung la timp acolo unde îmi
stătea
gîndul. Treceam printr-o pădure bătrînă de molid, al cărei covor de muşchi şi de ace uscate înghiţea zgomotul paşilor. Deodată mi se pare că aud ceva cu totul neobişnuit pe aici. Mă opresc şi aud lămurit cum... sforăie un om. Am înţeles în clipa aceea spaima lui Robinson Crusoe, care în singurătăţi a văzut deodată urmă de om. Închipuirea a început să-mi lucreze. Paznicul rămăsese la cabană, lucrători la pădure nu erau pe acolo — numai
om rău
putea să
fie. Instinctiv smucesc arma de pe umăr şi îi iau piedica, după ce trec din magazin în ţeavă primul cartuş, în grabă, fără a evita zgomotul obişnuit la carabinele cu repetiţie.
Sforăitul continuă. Caut în jur şi descopăr lîngă tulpina unui molid cu
cetina joasă...
un căprior
dormind. Căpriorul
sforăia. Hrrrr-hrrr. Aici, nu
mai departe de cîţiva
metri de mine. Nu m-a auzit venind, nu s-a trezit la manevrarea închid zătorului armei, nu mă simte cum stau lîngă el şi îl fixez. Să încerc dacă îmi ia vînt. Îl înconjur, ca ori de unde ar trage boarea să mă simtă. Căpriorul nici nu se sinchiseşte şi nu sare decît atunci cînd
lovesc destul de tare cu bocancul într-un
buştean
căzut.
Deci nu numai ca nu
m-a văzut,
avînd ochii închişi, dar nici urechile nu
m-au auzit şi
nici nasul lui fin nu m-a simţit. Într-adevăr somn greu.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
vineri, 15 iunie 2012
Mici intamplari cu animale (45)
Planul lupilor
Prin iunie pescuiam la păstrăvi pe valea Ierii, între „colţi", unde apa e mai
vijelioasă.
Cu mine era Petrea, paznicul, pe umăr cu arma încărcată cu alice mărunte. Fără veste auzim deasupra
noastră
aruncîndu-se ceva în rîu. Întoarcem ochii într-acolo şi mare ne-a fost mirarea cînd
am văzut
în mijlocul apei un căprior, prins de şuvoiul repede, întors
în sus cînd cu capul, cînd cu picioarele. Îl
apucă unda, îl izbeşte de bolovani şi-l aduce către noi. Deodată Petrea îşi smuci din spate arma şi trase în ceva în coasta prăpăstioasă din faţa noastră. Văd răsturnîndu-se şi dispărînd apoi în tufărie un lup zdravăn. Deasupra lui sare altul, ca peste o clipă să ni se trădeze şi al treilea — acesta dincoace de rîu — prin zgomotul săriturilor cu care au luat-o la vale.
În
faţa
noastră se
sfîrşise o tragedie. Cine ştie de unde goneau lupii pe bietul căprior, întinşi în linie, ca gonaşii — aducîndu-l tot mai aproape de rîu, de pierzare. Strîmtorat,
ţapul
a sărit
în apă, ca să o treacă dincolo, unde nu ştia că-l aşteaptă alţi lupi. Pornim degrabă pe rîu la vale, ca să vedem ce s-a ales de căprior şi îl ajungem. Izbit de bolovani şi de stîncile de pe margine, nici nu mai încerca să lupte cu apa. îl
ducea în voia ei. Îi văd un picior frînt din spată şi îl rog pe Petrea să-l scape de chin cu o mînă de alice, de la cinci paşi. Pe urma lupului rănit am putut merge puţin, cît am găsit picături de sînge; nu l-am găsit.
De remarcat în
această întîmplare
este planul viclean al lupilor, dintre care unii au trecut din bună vreme pe undeva rîul, ca să aştepte acolo prada, despre care ştiau că va încerca
scăparea
trecînd apa, aşa cum
obişnuiesc
să facă cerbii şi căprioarele gonite de ei.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
duminică, 3 iunie 2012
Mici intamplari cu animale (42)
Urşi, cerbi, căpriori şi acvilă alături
Brigadierul de vînătoare L. G. conducea un vînător francez căruia i s-a îngăduit să împuşte un urs în regiunea Ghelinţa. Într-o seară, cei doi şi-au ales ioc de pîndă în marginea unei poieni întinse, unde ieşeau şi urşi si alt vînat
la iarba fragedă de
primăvară.
miercuri, 28 martie 2012
Mici intamplari cu animale (23)
Pe cînd
petreceam vara la casa de vînătoare de la Oaşa, vine într-o zi un muncitor de
pădure să se plîngă cerînd leacuri. Avea o împunsătură adîncă în coapsă, alta
în palma stînga — străpunsă din parte în parte pînă în pielea podului palmei.
Hainele îi erau sfîrtecate în mai multe locuri. Ne-a povestit ce i s-a
întîmplat. Lucrau doi inşi la repararea unui scoc de plutire. Deodată aud
tropot venind spre ei. Năpăstuitul abia a avut vreme să se întoarcă şi a si
fost burduşit şi răsturnat de un căprior, care s-a repezit la el. Din prima
lovitură a primit împunsătura în coapsă. L-a prins pe ţap de coarne cu mîna
dreaptă; cînd să pună şi stînga, s-a smucit „fiara" şi i-a străpuns
palma. Pînă să sară tovarăşul şi să dea cu securea, i-a mai sfîrtecat şi
hainele.
Am făcut ce ne
pricepeam să facem cu medicamentele de campanie — spălătură, tinctură, bandaje,
şi l-am sfătuit să meargă la Sebeş, la spital.
— Ce să
facem cu ţapul, domnule?
— Ce să
faceţi?... Îl mîncaţi...
A stat o clipa
omul pe gînduri, apoi :
— Dacă-i
aşa, nu mă mai duc la niciun spital...
Ionel Pop -
Instantanee din viata animalelor
sâmbătă, 18 februarie 2012
Mici intamplari cu animale (11)
SCĂPARE LA OM (1)
Mai mulţi săteni din satul Dealul Mărului (Roman) erau în pădure cu carele după lemne, în ziua de 23 decembrie 1936. Pe cînd tăiau, ciunteau, încărcau cu zgomot mare, unul dintre oameni vede
un căprior. Venea în goană mare drept spre căruţa lui; în urma căpriorului — doi lupi. Căpriorul era istovit, gîfîia cu gura deschisă, un picior din faţă i se bălăbănea frînt; era rupt şi la spată şi la o ureche. A ajuns la căruţă, îndată a intrat sub ea şi s-a culcat acolo. Lupii s-au oprit la o depărtare mică, omul a hăulit spre ei, s-au întors şi au plecat. Ţapul nu s-a mişcat de sub căruţă; omul l-a legat si l-a dus la ocolul
silvic. Dar rănile erau atît de grele, încît n-a putut fi salvat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)