Pe cînd
petreceam vara la casa de vînătoare de la Oaşa, vine într-o zi un muncitor de
pădure să se plîngă cerînd leacuri. Avea o împunsătură adîncă în coapsă, alta
în palma stînga — străpunsă din parte în parte pînă în pielea podului palmei.
Hainele îi erau sfîrtecate în mai multe locuri. Ne-a povestit ce i s-a
întîmplat. Lucrau doi inşi la repararea unui scoc de plutire. Deodată aud
tropot venind spre ei. Năpăstuitul abia a avut vreme să se întoarcă şi a si
fost burduşit şi răsturnat de un căprior, care s-a repezit la el. Din prima
lovitură a primit împunsătura în coapsă. L-a prins pe ţap de coarne cu mîna
dreaptă; cînd să pună şi stînga, s-a smucit „fiara" şi i-a străpuns
palma. Pînă să sară tovarăşul şi să dea cu securea, i-a mai sfîrtecat şi
hainele.
Am făcut ce ne
pricepeam să facem cu medicamentele de campanie — spălătură, tinctură, bandaje,
şi l-am sfătuit să meargă la Sebeş, la spital.
— Ce să
facem cu ţapul, domnule?
— Ce să
faceţi?... Îl mîncaţi...
A stat o clipa
omul pe gînduri, apoi :
— Dacă-i
aşa, nu mă mai duc la niciun spital...
Ionel Pop -
Instantanee din viata animalelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu