Legenda copiilor din Hameln

Ieri am fost la Hameln. E vorba de un oras cu vreo 60.000 de locuitori, care si-a pastrat, in centrul istoric, aspectul medieval. El este faimos din pricina unei legende din secolul XIII, care spune ca un misterios cantaret din flaut (sau, mai degraba, fluier), pe nume Bundtig, a scapat orasul de sobolani cantand din instrumentul lui fermecat. Sobolanii, vrajiti, n-au putut sa reziste si s-au luat dupa cantaret, care i-a dus departe de Hameln. Apoi, el s-a intors dupa recompensa fagaduita, insa cei din Hameln, in cel mai pur stil romanesc, i-au spus: "ai de luat". El n-a zis nimic si a plecat. Dar in duminica urmatoare, cand toti adultii erau la biserica, s-a intors si a inceput sa cante din nou, iar toti copiii s-au luat dupa el. Nu se stie unde i-a dus, cert e ca nu au mai fost gasiti niciodata.

Legenda asta a fost raspandita de fratii Grimm, ba chiar si Goethe a scris cate ceva despre ea. Apare, intr-o forma destul de modificata, in cartea cu Nils Holgersson a Selmei Lagerlof si eu de acolo o stiam. Clar ca atunci cand am vazut ca Hameln e la nici 50 de kilometri de Hannover, am si organizat excursia.

Legenda lui Rattenfäng von Hameln e prezenta peste tot. E o marca, un brand sau cum vreti sa-i ziceti. Peste tot vezi inscriptii, gravuri, vitralii, poze, basoreliefuri, desene, grupuri statuare, picturi, fresce - care te trimit la tragedia copiilor din secolul XIII. Uite numai cateva:

Cladirea primariei

In rest, ca in orice oras nemtesc: ordine, curatenie, civilizatie. Am mancat la un restaurant foarte frumos si cu mancare buna, in fata caruia Maria a facut o poza:

Pe-afara, haite de stapani (nu pot zice haite de caini, pentru ca animelele nu erau acolo de capul lor ci aduse de stapanii lor). Uite:

Dupa ce am mancat, am mai facut o tura prin oras, iar eu am fotografiat diverse cladiri. Noroc cu blogul, asa o sa stiu oricand de unde provin pozele. Cu cele pastrate prin tot felul de foldere, treaba e incurcata: habar nu mai am pe unde le-am facut. Poftim niste cladiri din Hameln:

Inainte de plecare, ne-am dus in piata de unde incepe Burgelosenstrase, strada pe care a plecat cantaretul din flaut cu copiii. Pe jos, intr-adevar, din loc in loc vezi dale cu sobolani. Chiar acolo ne-am intalnit cu niste romani din Satu Mare, care aveau si eu un bichon, care de fapt era bichonita. Noroc ca avea zece ani impliniti, ca altfel Richi ar fi dat peste cap tot Hameln-ul ca sa o poate pune la panoplie. Iata poze:

Maria cu un fluier imaginar, pe aleea cu sobolani