Păzitoarea de gâşte
Trăia odată, demult de tot, o mătuşică
bătrână-bătrână care-şi ducea traiul tocmai în creierii munţilor, într-un loc
necălcat de picior omenesc. Ş-avea ea un bordei şi un cârd de gâşte, iar locul
acela pustiu în care trăia era înconjurat de o pădure nemărginită.
Bătrânica însă nu şedea numai acasă, ci
în fiecare dimineaţă îşi lua cârja şi-o pornea, şontâc-şontâc, în pădure.
Acolo, in padure, se apuca sa faca o mulţime de treburi, cum nu te-ai fi
aşteptat de la o femeie pe care o gârboviseră anii: aduna iarba pentru gâşte,
culegea poame sălbatice şi, încărcată cu toată această povară, o pornea
incetisor spre casă.