Dalacul
Denumire ştiinţifică: Paris quadrifolia.
Prezentare. Aşa cum îi spune şi numele, planta aceasta
poate fi utilizată în combaterea unei boli cumplite, numită dalac (antrax). Este
o plantă erbacee, aparţinând de familia liliaceelor. Are un rizom târâtor,
tulpina aeriană fiindu-i, în schimb, dreaptă. Dalacul înfloreşte în lunile mai şi
iunie, având câte o singură floare pe fiecare plantă. Floarea de dalac are o
culoare galben-verzuie. Dalacul creşte prin pădurile cu umiditate, pe o arie
largă, de la câmpie şi până la munte. Pentru nevoi medicinale se recoltează
fructul dalacului, o bacă neagră-albăstruie de mărimea unui bob de mazăre, precum
şi frunzele. Pentru tratamente în cazul infecţiilor cu dalac se folosesc p
reparate din frunze. Dalacul este o plantă toxică.
Substanţe active importante: substanţele specifice numite paristifină şi paridină, precum şi saponine, asparagină, acid citric.
Întrebuinţări. Datorită faptului că este atât de
toxică, există reţineri mari în utilizarea acestei plante. Se ştie, din
tradiţia populară, că preparatele din dalac sunt eficiente împotriva bolilor
infecţioase. Se mai pot utiliza, însă, şi în afecţiuni ceva mai banale, cum ar
fi calmarea locală a durerilor sau tratarea abceselor. Atenţie, dalacul este o
plantă pe care o pot utiliza doar specialiştii şi cercetătorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu